Povești muzicale la Palat… cu zânele Daniela Mihaela Ciocoiu și Cristina Andone

Poveștile vor fascina întotdeauna. Pline de inedit, de personaje negative sau pozitive, poveștile rămân tărâm al căutărilor, al descoperirilor, oază de trăiri autentice, indiferent că acestea, poveștile, se adresează copiilor sau și adulților. Căci, da, există povești pe care ar trebui să le asculte, să le devoreze, să și le dorească din toată inima și

Muzica de film prin ochii unui Violoncel și ai unui dirijor…: Filip Papa și Gian Luigi Zampieri

În viață sunt importante întâlnirile. Și dacă viața este trăită în mijlocul artelor, atunci conexiunile dintre oameni pot genera adevărate capodopere născute din idei, proiecte, viziuni ce depășesc stadiul de întrevedere și comunicare lipsite de profunzime, ajungându-se la un nivel superior de rezonanță spirituală printr-un limbaj extrasenzorial și la un numitor comun, prin formele de

Colind în biserica bunicii…(I). Repetiția generală

Mi-a fost rușine să intru la repetiție fără să am glasul bine încălzit… Eu care militez de o viață pentru grija față de instrumentul viu, vocea umană. Eu care îmi „terorizez” studenții cu vocalizele și dependența de ele, dar și independența lor ca viitori profesori. Eu… Am coborât din mașină și m-am lipit de gardul

Seminar de psihologie cu Nicoleta Cramaruc: „Iubirea nu are vârstă și orice gest de iubire, nicicând nu este indecent”

Nicoleta Cramaruc este pentru studenții ei o profesoară corectă și parcă prea serioasă, iar pentru cei care o cunosc îndeaproape unul dintre cei mai pozitivi oameni pe care îi poți descoperi din umbră. Dintotdeauna feminitatea debordantă o plasează, în viziunea mea, în perioada Afroditei. Foarte boemă, foarte caldă, foarte bună și totuși… corectă. Insist pe

LIDIA HERȘCU, PICTORUL-INGINER

Probabil că era martie sau aprilie când un mail avea să îmi mângâie existența prin sensibilitatea, modestia, gingășia abordării, cât și prin neașteptata asemănare dintre mine și semnatara unor rânduri ce aveau să mă ducă înapoi în timp, în vremea când huruiturile utilajelor textile din stațiile pilot ale Facultății de Textile a Universității Tehnice „Gheorghe

FAMILIA DE PREOT ÎN CONTEMPORANEITATE: Pr. MIHAIL ȘI ADRIANA GRIGORAȘ (II)

Primul număr al Revistei MIGALo a însemnat și începutul întâlnirilor cititorilor noștri cu familia părintelui Mihail de la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași, Biserica Vulpe, cum o știm mai toți ieșenii. Sinceri, deschiși, binevoitori, așa cum ne-au obișnuit încă din sfântul locaș, prezbitera Adriana și părintele Mihail ne-au lăsat să pătrundem dincolo de ziduri,

FAMILIA DE PREOT ÎN CONTEMPORANEITATE: Pr. MIHAIL ȘI ADRIANA GRIGORAȘ (partea I)

În anul 2008 pășeam pentru prima dată în strana bisericii care avea să-mi devină, pentru totdeauna, a doua casă. Chiar dacă au existat și câteva pauze de introspecție, de profund dialog cu mine, de căutări interioare, casa m-a așteptat și m-a primit de fiecare dată cu aceeași căldură, aceeași bucurie și binecuvântare. Preotul Mihail are

Masajul minte-suflet-trup sau… triada Elenei

Mi-am obișnuit cititorii cu faptul de a lăuda, promova și susține necondiționat oamenii, activitățile, situațiile care îmi lasă impresia posibilului, firescului, binelui… într-o lume tot mai strâmbă. Când spun necondiționat fix asta e: scriu fără să fie vorba de vreun beneficiu (precizare absolut necesară). Introducerea în subiectul propriu-zis va fi atipică, poate chiar mai lungă

Pictorul Florin Petrachi pe axa Hârlău-Europa-America: „Sufletul meu e în fiecare loc unde eu pot crea și pot fi fericit”!

Goethe spunea: „Fiecare om ar trebui să asculte puţină muzică, să citească puţină poezie şi să privească o pictură frumoasă în fiecare zi din viaţa sa, astfel încât îngrijorările lumeşti să nu-i oblitereze simţul frumosului pe care Dumnezeu l-a implantat în sufletul uman”, iar noi vom evidenția astăzi, prin scris, o pictură a sufletului, o

Petrecerea de la Gramps (Hamak)

Vremurile pe care le traversăm transformă alegerile simple în unele foarte complicate. Pe lângă pandemia care ne-a trasat linii clare despre cum, unde și în ce fel să ne trăim zilele, când mă refer la „vremuri” mă gândesc la faptul că bunul simț, moravurile, valorile sunt de-a dreptul perimate. Nu e doar un fel de