Ana Crudu: «Las uşa deschisă în viaţa mea doar celor cu „inimi binecuvântate”»

Ana Crudu este una dintre cele mai frumoase femei, aş spune. Când vorbesc de frumuseţe nu ma gândesc la ochii ei albaşti de o limpezime şi profunzime tulburătoare, uneori cu accente misterioase, nici la conturul angelic al feţei de un alb imaculat, nici la trupul cu linii renascentiste, deşi, iată, dusă de valul dorinţei nestăvilite de

Rodica Rodean: „Pentru mine, editarea şi lansarea unui volum sunt activităţi care reprezintă un antidod împotriva fenomenului de însingurare în lumea virtuală”

A studiat ştiinţele economice, dar s-a simţit mereu apropiată de artă, mai ales de arta cuvintelor. Odată cu ieşirea la pensie a avut de ales între rutina zilnică (ce uneori risca să se transforme în singurătate, apăsare, suferinţă) şi continuarea unei vieţi active, plină de idei, proiecte, întâlniri. Aşa cum am cunoscut-o eu, doamna Rodica

Rodica Grădinaru, după 43 de ani ca educatoare, director şi metodist: „Mi-ar plăcea să cred ca am lăsat o dâră de frumos în sufletul copiilor şi al părinţilor”

Întotdeauna am fost atrasă iremediabil de poveşţi. Cel mai mult mi-au plăcut poveştile adevărate în care personajele principale au fost oamenii pe care i-am întâlnit, i-am admirat, i-am iubit şi cărora le port pentru totdeauna recunoştinţă neascunsă, vie şi indestructibilă. Am cunoscut-o în urmă cu 20 de ani, când fiul meu mergea la creşă. Creşa

Daniela Gumann – „Ajuns în străinătate, îţi iei inima-n dinţi şi spui ceea ce n-ai crezut vreodată că vei spune, cu emoţie şi pioşenie, de-abia şoptit, cu multă emoţie în glas: ROMÂNIA, TE IUBESC!”

Pe Daniela Gumann am cunoscut-o cu ocazia lansării primului număr tipărit al Revistei Insociety, anul trecut în septembrie, întâlnindu-ne mai apoi în vara aceasta, în Tabăra de creaţie şi re-creaţie organizată de Asociaţia Universul Prieteniei, prin persoana doamnei Rodica Rodean. Impactul vizual mi-a amintit instantaneu de sculptura în bronz a lui Constantin Brâncuşi Domnişoara Pogany. Ceva

Soprana Daniela Maria Dumitru a adus la Iași Trofeul Festivalului și Concursului Național de Interpretare a liedului „Ionel Perlea”

Tinerețea îmbinată cu talent, ambiție, multă muncă și oameni de nădejde în jur pare să fie rețeta de succes pentru soprana Daniela Maria Dumitru, masterandă în anul I la Universitatea Naționala de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii muzicale teoretice, specializarea Canto clasic, clasa conf.univ.dr. Cristina Simionescu și lect.univ.dr. Brîndușa Tudor.

Ciprian Andrei Ion (compozitor, pianist, dirijor, profesor): „Pentru mine fericirea înseamnă liniștea. Punct.”

Invitatul de astăzi a absolvit Liceul de Artă „Ștefan Luchian” din Botoşani, apoi Facultatea de Interpretare Muzicală, secţia  interpretare instrumentală – pian (clasa Prof. univ. Mircea Dan Răducanu) și Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru, secţiile compoziţie (clasa Prof. univ. dr. Viorel Munteanu) şi dirijat orchestră (clasa Prof. Corneliu Calistru și Prof. univ.

Pianistul, compozitorul și dirijorul Vlad Răzvan Baciu: „Sentimentele călduroase, apropierea fără vreun interes de oameni, compensează lipsurile și distanțele, pentru că în fond, atașamentul și sentimentele pozitive, pot fi găsite oriunde”

Este frumos, tânăr, implicat, responsabil, inovator, înzestrat cu talentul de a crea, de a sculpta în permanență în sunete, culoare și om, aducând în arealul său artistic și oferindu-ne nouă, cu generozitate, muzică, tablouri superbe, conexiuni spirituale de înaltă rezonanță… Vlad Răzvan Baciu este invitatul special în cea de-a II a ediție a Proiectului cultural internațional Muzicienii români cântă ACASĂ ce

Vlad Mărculescu: „Îmi doresc ca toți cei din jurul meu, în special cei din lumea baletului, să-mi devină prieteni – calea imposibilă a perfecțiunii… să o îmbrățișeze ca să putem da publicului fluturi în stomac…”

Cine nu a admirat vreodată zborul unui fulg de nea, urmărind cu mișcări haotice ale ochilor traseul sinuos în salturi aproape fatidice ale firavei picături de apă, cine nu a simțit vreodată pulsații în tâmple și tăieri de respirații ca într-un act de conștientă incertitudine, cine nu a văzut vreodată conturarea curbelelor asimetrice ale dealurilor

Cristina Simionescu – o VOCE, un OM!

Cristina Simionescu nu are nevoie de o prezentare în adevăratul sens al cuvântului. De acest nume se leagă în primul rând perioada frumoasă în care o vedeam în rolurile principale pe scena Operei Naționale Române din Iași strălucind în ropote de aplauze venite cu sinceritate din partea celor care astăzi se întreabă zadarnic unde este

Mirabela Castillo Osuna (Iușcă): „Exaltarea pe care o trăiesc atunci când fac muzică este un privilegiu de neprețuit!”

Artista pe care v-o prezint astăzi este parte dintr-o poveste de viață cu totul deosebită a unei familii de oameni hotărâți, hărăziți, responsabili care de generații transmit mai departe valori perene precum credința în Divinitate, trăinicia lucrului făcut cu și din convingere, forța de a construi în permanență în propria devenire, modestia îmbrăcată în veșmintele