ȚOAPA CU PRETENȚII

Ca să intrăm direct în subiect și ca să nu ne erijăm în știutori a toate se cuvinte mai întâi să stabilim ce spun specialiștii despre cuvântul țoapă, un cuvânt care (nu știu nici cum și nici de ce) și-a făcut loc în gura noastră de niște ani, precum măseaua de minte care chinuie toate

„PROGRAMUL” SPIRITUAL, ÎNTRE DORINȚĂ ȘI NEPUTINȚĂ

 Textul de față s-a conturat în urmă cu câteva luni în urma unei frumoase și interesante provocări și reprezintă o consecință a propriilor mele frământări apărute într-un context pe care îl voi explica în rândurile ce urmează. Aș începe, mai întâi, prin a mărturisi cu toată sinceritatea că m-aș bucura dacă ar exista mai des

EU NU AȘTEPT „SEMNE”…

Cred că era 2016. 20 iulie, fix sărbătoarea Sf. Ilie. Căldură, soare, secetă, cumva ca-n zilele pe care tocmai le traversăm. Ne mutasem de puțin timp la curtea mare pe care o adorăm, dar pe care nici până în clipa de față nu am reușit să o punem la punct. Singura acțiune care ni s-a

FESTIVALUL DE JAZZ DE LA GĂRÂNA – TIMP ȘI TIMPURI… (I)

Îmi propun din start să fiu cât se poate de obiectivă în demersul meu de a surprinde un fenomen, o manifestare culturală (puțin spus și, negreșit, prea ca un clișeu) ce și-a crescut propriul trup, acum în vârstă de 27 de ani, prin vibrația, emoția, cunoașterea, dăruirea tuturor celor implicați mai ales din punct de

IUBIREA DE MAMĂ…

Am 50 de ani. Pardon. Am 49 de ani. Pardon, am 49 de ani și atâtea luni încât curând voi număra cei 50 de ani de care deja mi-e dor… Am devenit mamă pentru prima dată la vârsta la care astăzi mulți ar spune… „e o nebunie!”: 22 de ani și 11 luni. Eram studentă

OAMENII UITĂ FOARTE REPEDE. BINELE

Acest text este un gând, o concluzie la care am ajuns demult și nu neapărat o consecință a unor dezamăgiri personale mai mult sau mai puțin recente. Chiar nu. Din când în când simt nevoia să scriu din convingerile și frământările mele. Mai ales când e vorba despre ceea ce prețuiesc mai mult și mai

CA-N CER…

Nu-mi sunt străine suferințele de vreun fel. Nici cele fizice, nici cele sufletești. Și știu că orice om are povestea lui. Mi-e greu să cred că există muritor care să nu fie oricând personajul propriului roman, indiferent cine îl scrie. Un personaj autentic, confirmat de-a lungul vieții lui prin tot ceea ce acesta a devenit
Tagged under: , ,

„OMUL LUI DUMNEZEU”, un film oricând despre tine, despre mine…

Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni, spre folosul oamenilor. Nu am niciun motiv să nu fiu de acord cu asta, fiindcă îmi vin în minte zeci de exemple de situații din această viață în care, prin oamenii care mi-au trecut prin viață, potriviți sau nepotriviți mie, am simțit purtarea de grijă a Creatorului. Nu

Școala superioară ieșeană de Muzicologie – tărâm al împlinirilor

În opinia mea, ca profesor practician și formator de viitori profesori, implicarea tinerilor studenți în cât mai multe manifestări specifice domeniilor lor de activitate reprezintă o dovadă certă de bună practică în drumul lor către succes, un mers ascendent și sigur pe scara devenirii. Succesul, evident, ca împlinire personală și profesională bazată pe serioase acumulări

COLOCVIUL NAŢIONAL DE MUZICOLOGIE, ediția a XXIV-a, între „Elogiul Umbrelor” și „…frâul liber” în arta cuvintelor despre muzică (I)

Sfârșitul făurarului acestui an a adus din nou în rândul iubitorilor artei sonore un eveniment care, devenit tradiție, marchează constant file din istoria culturii românești: Colocviul Național de Muzicologie. Organizat de Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean din Iași și Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, evenimentul a purtat