Sfârșitul făurarului acestui an a adus din nou în rândul iubitorilor artei sonore un eveniment care, devenit tradiție, marchează constant file din istoria culturii românești: Colocviul Național de Muzicologie. Organizat de Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean din Iași și Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, evenimentul a purtat și anul acesta haina unei dualități necesare și provocatoare în contextul cultural al secolului prezent, Arta sonoră și Interdisciplinaritatea.
Aflată la cea de-a XXIV-a ediție, manifestarea s-a bucurat de un real interes atât din partea publicului (cu prezență în Sala „Eduard Caudella” – vineri, Sala „George Pascu” – sâmbătă, dar și online), precum și din partea autorilor lucrărilor din volumul al XVII-lea Studii de Muzicologie, Editura Artes, Iași, volum lansat în prima zi a colocviului.
Construit pe o structură deja consacrată, colocviul s-a desfășurat pe trei coordonate distincte: *secțiunea In Memoriam – anul acesta aducând în prim plan personalitatea regretatului compozitor și profesor Cristian Misievici, *lansarea volumului menționat (ambele în prima zi) și *secțiunea dedicată conținutului volumului cu teme semnate de profesori, compozitori, cercetători, jurnaliști, interpreți, dar și de elevi, studenți și masteranzi, profund ancorați în fenomenul muzicologic, multe dintre lucrări fiind prezentate public în cea de-a doua zi a manifestării.
În rândurile de față ne vom opri pentru câteva clipe la prima zi a evenimentului, mai exact la cele aproximativ trei ore în care ambientul a stat sub semnul recunoștinței, prilej cu care am putut descoperi și redescoperi ceea ce a însemnat pentru muzica românească și învățământul artistic românesc profesorul universitar doctor Cristian Misievici, plecat într-un august arzător al anului 2020 să compună pentru orchestra îngerilor.
În Studii de Muzicologie, volum îngrijit de conferențiar universitar doctor Diana-Beatrice Andron apar zece „scrisori” In Memoriam ce aparțin unor mari personalități ale culturii românești și internaționale: Teodor Caciora, Mihail Cozmei, Dan Dediu, Grigore Ilisei, Viorel Munteanu, Sabin Pautza, Hans Peter Türk, Cornel Țăranu, Teodor Țuțuianu, Anca Sîrbu… Gânduri ce vorbesc despre omul, colegul, prietenul, profesorul, creatorul Cristian Misievici. Mărturii așezate ca într-o mătanie, numai bună de ținut în palme în călătoria noastră prin Văile Plângerii… Zece rugăciuni în care lumina se revarsă nu doar descendent, ci și ascendent, de la carte către cer!

Nu l-am cunoscut personal pe Maestrul Cristian Misievici, ci doar o parte din creația domniei sale, însă cunosc într-o oarecare măsură ce a lăsat la Piatra Neamț: o școală superioară de muzică. Și, când lași în urmă zidiri întru ființarea muzicii, din convingere, din dragoste, din sacrificii de tot felul, nu poți decât să fii convins că dincolo de viață este… și mai multă viață!
Nu am știut niciodată cum sună glasul unei surori ce-și poartă amintirile despre fratele-soare, fratele-sunet, fratele-aer, fratele-înger… Vocea doamnei profesor universitar doctor Carmen Chelaru s-a prefăcut în câteva secunde într-o lumină călăuzitoare, fertilă, dătătoare de neuitare, un râu de emoții plăsmuite din două inimi ale aceluiași suflet… ARTISTUL. Imaginile derulate pe ecran în seara zilei de 25 februarie ni l-au readus pe compozitorul și profesorul Cristian Misievici în memorie exact așa cum a fost: creator, inovator, pragmatic, poet, profesionist. Și chiar poate de nu l-am fi știut pe Maestru de nicăieri, forța cuvântului bine șlefuit, alăturat imaginilor și fragmentelor muzicale propuse spre audiție, au străpuns cu precizie carcasa necunoașterii lăsând loc dorinței de împărtășire a ceea ce acest artist ne-a lăsat.
25 februarie 2022, o seară în care am fost martorii unui eveniment istoric în opinia mea, prin oamenii ce au vorbit despre timpurile unui învățământ artistic de o efervescență copleșitoare și până în zilele noastre, cu toate neajunsurile pe care le întâmpină cultura românească, învățământul românesc. Ne-au fascinat cu intervențiile lor bine articulate, jurnalistul Grigore Ilisei, prof.univ.dr. Viorel Munteanu, prof.univ.dr. Laura Vasiliu, prof.univ.dr. Dan Prelipcean, rostiri ce au avut menirea de a aduce un elogiu umbrelor, personalităților ce au făurit oameni de cultură și școală românească de muzică: Achim Stoia, George Pascu, Vasile Spătărelu, Anton Zeman, Gheorghe Rus, Cristian Misievici „plecat la Orientul etern” (Dan Prelipcean) și alții, edificii spirituale în arhitectura culturală românească.
„Printr-o convenție, nu știu cât de general acceptată, termenul de umbră este asimilat ideii de absență a substanței, de neființă. O formulare de felul a trecut în lumea umbrelor semnifică decesul cuiva. Ceea ce mi se pare interesant este faptul că dincolo de uzura la care este supusă această formulare, ea poartă în sine o nuanță discretă ce se cuvinte a fi remarcată. Cuvântul umbră semnifică nu inexistența a ceva anume, ci neexistența în formă și substanță fizică, dar existența spiritului a celui ceva anume. Impalpabilitatea nu înseamnă neapărat pierderea identității”, Cristian Misievici.
Se cuvine să menționăm echipa de organizare a acestui eveniment, oameni fără de care bucuria noastră an de an nu s-ar putea concretiza: prof. Maria Georgeta Popescu, prof. dr. Loredana-Elena Filipescu, prof. dr. Carmen Almășanu, prof. dr. Ilie Gorovei (de la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă din Iași), prof. drd. Gabriela Rusu (de la Colegiul Național din Iași), prof. de Limba engleză Tatiana Bejan (Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări din Iași), administratorul de domeniu http://www.muzicologie.ro – prof. Ciprian Juncă (Şcoala Gimnazială Ion Ghica din Iaşi), conf. univ. dr. Diana-Beatrice Andron și președintele de onoare al colocviului, prof. univ. dr. Gheorghe Duțică (Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași). Vă mulțumim!
You must be logged in to post a comment.