GALA MUZICIENILOR DE ELITĂ – UN EVENIMENT PE CARE, OARE, L-AM MERITAT?

La începutul acestei săptămâni, mai exact în ziua de luni, 8 mai, începând cu ora 18.00, în Aula „Haralamb Vasiliu” a Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași a avut loc Gala Muzicienilor de Elită care i-a avut în prim-plan pe laureații celei de a doua ediții a Competiției Internaționale Elite Musicians, respectiv pianiștii Mario Lucaci (România), Julia Czajka (Polonia) și mezzosoprana Adelina Cociobanu (România). Tinerii artiști au fost acompaniați de Orchestra de Tineret a Iașiului, sub bagheta dirijorului Virgil Popa.

Aceste rânduri ar putea reprezenta strict o recenzie în caracter muzicologic din care să reiasă elemente și trăsături ce au stat la temelia materialului sonor al serii sau, foarte bine, ar putea fi o știre post-eveniment sau o simplă părere personală, una generală, ca despre un eveniment oarecare, ceea ce ar fi o nepermisă eroare fiindcă ce voi consemna se referă în special la cine și cum suntem în ecuația unor idei temerare aparținând unor oameni care pur și simplu se încăpățânează să creadă, să viseze (!) că mai avem șanse! Pe cuvânt că prin ceea ce s-a văzut, auzit și simțit la Gala Muzicienilor de Elită, da, mai avem șanse. Și totuși…

Să citim două fragmente din Comunicatul de Presă al galei: „Evenimentul este organizat de Asociația Dream Is cunoscută comunității ieșene pentru acțiunile sale caritabile, dar și pentru promovarea valorilor culturale autentice. Prestația scenică deține un rol covârșitor în formarea tinerilor muzicieni, aceasta reprezentând o etapă esențială în procesul educațional artistic. Proiectul Elite Musicians își propune să vină în sprijinul tinerilor artiști oferindu-le oportunitatea de a concerta alături de o orchestră simfonică, la Iași, locul unde a luat ființă prima instituție de învățământ superior muzical din România…” și „În cadrul Galei Muzicienilor de Elită veți putea admira și o expoziție de pictură realizată de elevii coordonați de doamna profesoară Oana Prelipcianu de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Suma strânsă din vânzarea tablourilor și din donații va merge către îmbunătățirea bazei materiale necesare lucrului la clasă. De asemenea, publicul este invitat să doneze prin accesarea codului QR de pe materialele promoționale, susținând astfel parcursul tinerilor artiști, dar și accesul la cultură al copiilor din mediul rural. Prin donațiile dumneavoastră și ale partenerilor, 60 de copii din mediul rural vor avea acces la eveniment”, precizau organizatorii, prin vocea doamnei prof. dr. Roxana Ota.

Așadar, gala din seara de luni a fost gândită pe mai multe coordonate esențiale care ar trebui nu doar să ne impresioneze, ci, realmente să ne pună pe gânduri și, în cele din urmă, să ne și mobilizeze în mod responsabil, donând chiar și acum: promovarea valorilor culturale autentice, îmbunătățirea bazei materiale necesare lucrului la clasă, accesul la cultură al copiilor din mediul rural. Câtă eleganță și diplomație în transpunerea ideilor…!

Aș traduce totul într-o altă formulare, una poate dură, dar atât de necesară și realistă: avem tineri extraordinar de talentați care muncesc ore în șir la șlefuirea talentului lor, avem nevoie de instrumente performante la clase, avem nevoie de condiții adecvate nivelului înalt de performanță pe care îl obținem de atâția ani, avem copii din mediul rural care merită la fel de multă atenție ca toți copiii din lume, FACEȚI CEVA!

Revenind la seara de 8 mai, aula universității s-a dovedit a fi aproape neîncăpătoare: copii, tineri și adulți veniți ca la o rugăciune comună să se bucure de daruri cerești așezate pe brațele și în sufletele noastre de toți cei aflați pe scenă, de la prezentatoarea Raluca Aftene de la Tvr Iași și până la instrumentiștii orchestrei, dirijorul Virgil Popa, cei trei tineri muzicieni soliști, apoi inima întregii serii, profesor doctor Roxana Ota, dar și incredibila echipă de voluntari, tineri de o deosebită eleganță, educație și simț al responsabilității și al lucrului bine făcut…

Programul galei a fost bine structurat într-o succesiune organică cu momente de certă înnobilare spirituală prin ariile din opera „Carmen” de George Bizet sau cele din opera „Samson și Dalila” de Camille Saint-Saëns, precum și prin ipostazele mexicane ale lui Agustín Lara, cântate cu precizie de către promițătoarea mezzosoprană Adelina Cociobanu (studentă la Universitatea Națională de Muzică București), urmate de „Concertul în Re Major pentru pian și orchestră” de Joseph Haydn interpretat de suava și fragila pianistă Julia Czajka (studentă a Conservatorului din Cracovia) și „Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră” de Franz Liszt, impecabil interpretat de uimitorul pianist ieșean Mario Lucaci, la care adăugăm bisul acestuia, „La campanella” de Franz Liszt, moment de mare virtuozitate, măiestrie pianistică și de profundă emoție a tuturor celor aflați în aula aflată sub patronajul spiritual al eminentului agrochimist Haralamb Vasiliu.

Îmi stăruie în minte două imagini, în definitiv, argumentul titlului acestor rânduri, GALA MUZICIENILOR DE ELITĂ – UN EVENIMENT PE CARE, OARE, L-AM MERITAT?. Mai întâi imaginea unei scene nefiresc de mici pentru un eveniment atât de mare. Artiștii înghesuiți la propriu (mai ales la final) pe o scenă uimitor de primitoare, într-o sală de o mare eleganță și rafinament. Oare cât va mai trebui să așteptăm până când vom avea o sală de concert adecvată intențiilor și realizărilor oamenilor visători, dar emblematici prin credința și realizările lor, o sală adecvată nivelului artiștilor mai tineri sau mai puțin tineri ieșeni sau nu? Până când va trebui să așteptăm ca singura școală vocațională din Iași să aibă un buget dedicat performanței de nivel internațional, dovedit, împlinit? Până când va trebui să mai așteptăm ca toate organismele specializate să se unească în demersul sprijinirii artelor și artiștilor din acest oraș…? Cea de-a doua imagine, absolut extraordinară în opinia mea… este imaginea unei mame: cea a lui Mario Lucaci. La finalul concertului fiului domniei sale, doamna Luminița Lucaci face un gest care ar trebui să reprezinte normalitatea în această lume strâmbă: o dată cu înmânarea unui superb buchet de flori, aceasta îi sărută mâna fiului, Mario, în văzul tuturor… Este, dacă vreți traducerea a milioane de mesaje pe care orice părinte le-ar putea transmite unui astfel de copil/tânăr de secol XXI: îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot fi lângă tine și nu prin lume… departe, le mulțumesc profesorilor tăi, îți mulțumesc că muncești, îți mulțumesc că reziști, îți mulțumesc că ai ales să faci ceva bun în această viață, îți mulțumesc că mă ierți pentru tot ce nu ți-a convenit la mine, ca mamă, îți mulțumesc că nu pierzi vremea pe calculator, telefon, tik-tok și alte tentații, îți mulțumesc că duci mai departe arta tatălui tău, aceea de a fi muzician, îți mulțumesc că faci cinste școlii, profesorilor, orașului, îți mulțumesc că îmi ești fiu… Fiul meu drag…