Ziua de 5 iulie 2025 (sâmbăta trecută) a însemnat pentru aproape două sute de oameni din urbea noastră și din împrejurimi prilej de căutare lăuntrică, terapie spirituală și chiar de vindecare sufletească. Pelerinajul pedestru „Pe colinele sfinte ale Iașului”, aflat la cea de-a IV-a ediție și organizat de Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de Mănăstirea „Tuturor Sfinților” (Bucium) a venit că o gură de aer pur pentru cei care au simțit nevoia să îl caute pe Dumnezeu. Altfel. La pas… Pe dealuri, prin păduri, prin sate, pe câmpii, pe margini de abis, sub căldura mângâietoare a soarelui. Aproximativ 20 de km.
După săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești la Mănăstirea Bucium de către Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și un sobor de preoți și diaconi, pelerinii au pornit în pelerinajul pedestru. Itinerariul a fost unul bine ales, cu popasuri duhovnicești de mare profunzime, pornind de la Mănăstirea Bucium și ajungând, pe rând, la Parohia Păun, Mănăstirea Piatra Sfântă, Parohia Pietrărie, Mănăstirea Bârnova, Parohia Cercu, Parohia Hlincea, Mănăstirea Hlincea și Mănăstirea Cetăţuia.
Alaiul a fost însoțit de Înaltpreasfințitul Teofan, Pr. Teodor Alin Astancăi de la Mănăstirea Bucium (sfinția sa fiind și inima acestui demers), Pr. Marius Pîjin de la Parohia Sfântul Ioan Botezătorul din Bucium, Pr. Petru Ciobanu de la Parohia Lunca Cetățuii, Pr. George Bamboi de la Parohia Pietrărie, Pr. Răzvan Teletin, Pr. Ciprian Strâmbu de la Parohia Păun, Părintele Flavius și starețul Mănăstirii Piatra Sfântă, Pr. Cristofor, autentici păstori care au arătat în permanență o grijă deosebită, părintească, pentru noi toți.
Frumusețea pelerinajului a fost creionată de multe coordonate oarecum inedite, precum participarea oamenilor de toate vârstele, de la bebeluși de câteva luni, la preșcolari, școlari, liceeni, studenți, profesori, ingineri, avocați, medici, până la persoane aflate la vârsta a treia, ba chiar și cetățeni străini. O călătorie cu sălășluiri în inimă de codru și glasuri înălțate către cer în cete de rugători, în cântări de biruință duhovnicească aduse suflet lângă suflet, în rugăciunea inimii minute în șir coborând spre una dintre mănăstiri (la îndemnul Mitropolitului), într-o liniște ce străpungea adierea vântului prin miriște cu rapiță și plante vindecătoare, toate într-un singur dor: Dumnezeu.
Parohia Pietrărie
Un gând a rămas definitiv în mintea și în sufletul autoarei cuvintelor pe care le citiți, gând devenit argumentul, motorul materialului de astăzi. Prima oprire a fost la aproximativ un kilometru de Mănăstirea Bucium, poate doi, pe un tăpșan, fără urmă de case sau viețuitori, în mijlocul unor buruieni aproape cât noi de înalte, culcate la pământ sub greutatea pașilor noștri. Și, în acel pustiu îmblânzit de prezența noastră, a pelerinilor, Părintele Mitropolit Teofan a început să ne predice din Sf. Evanghelie a zilei, pe scurt, desigur, dar cu mult har și nealterată autenticitate. În esență, cuvintele sfinției sale ne-au îndemnat pe noi toți să încercăm să îi facem loc lui Dumnezeu în noi. Să scoatem din noi ce este de prisos și să-L primim pe Domnul Nostru Iisus Hristos în inima noastră, în casa sufletului nostru. Să Îi facem loc să-Și așeze capul. Într-un fel sau altul, probabil că fiecare dintre noi am mai auzit astfel de îndemnuri de-a lungul timpului. Însă ceea ce a rămas ca un semn pe viață făcut cu fierul înroșit, dar fără să doară, fără să usture, ci ca o mângâiere divină, de ca și cum acel fier ar fi însăși dragostea Lui… au fost următoarele cuvinte rostite de Părintele Mitropolit Teofan: „Rugați-vă. Rugați-vă simplu. Cu cuvinte puține. Spuneți «Doamne, vino și la mine!»”…
Doamne, vino și la mine!
Încercând să aflăm mai multe despre această manifestare înălțătoare, l-am invitat în rândurile de față pe Părintele Teodor Alin Astancăi să ne spună câteva cuvinte. Bucuria este că, mulți dintre noi, cititorii, vom descoperi și alte zidiri duhovnicești prin intermediul unor pelerinaje despre care abia acum aflăm.
Mihaela Gârlea: Care este motivația care a stat la temelia organizării primei ediții a pelerinajului pedestru, în urmă cu patru ani și cum a evoluat manifestarea de atunci și până astăzi?
Pr. Teodor Alin Astancăi: De fapt și de drept în Arhiepiscopia Iașilor organizăm pelerinaje pedestre de 11 ani. Pelerinajul cel mai vechi care anul acesta este la cea de-a XI-a ediție este cel de pe 31 iulie până pe 7 august intitulat „Pe urmele sfinților nemțeni”. Aproximativ 180 de km. Acum patru ani, împreună cu Părintele Mitropolit Teofan, am hotărât să facem și pelerinaje mai ușoare (de o zi) în care să poată participa și persoane de o vârstă mai înaintată. Așadar, au apărut câteva pelerinaje de o zi. Primul pelerinaj din cursul anului se desfășoară în ziua în care sărbătorim Izvorul Tămăduirii, pornind de la Hârlău până la Mănăstirea Sângeap – Basaraba și revenind la Hârlău. Al doilea pelerinaj îl organizăm în ajunul Înălțării Domnului la ceruri. Pornim din orașul Târgu Neamț și mergem până la Mănăstirea Neamț. Al treilea pelerinaj este „Pe colinele sfintei ale Iașului”. Al patrulea pelerinaj este legat de pelerinajul cel mare intitulat „Urcuș pe Taborul românesc” și are loc în ziua de 6 august când sărbătorim Schimbarea la față a Domnului. Se urcă pe muntele Ceahlău pe trei trasee diferite. Un grup urcă din Durău, altul de la Poiana Stănile și alt grup din Izvorul muntelui. Al cincilea pelerinaj este intitulat „Pe urmele Sfântului Chiriac de la Tazlău” și are loc la începutul lunii septembrie, de obicei în joia dinainte de Nașterea Maicii Domnului. Aici se pleacă din localitatea Mastacăn, se trece peste dealuri până la Mănăstirea Tazlău. Al șaselea pelerinaj este în ajunul Nașterii Maicii Domnului. Se pleacă de la Botoșani și se ajunge până la Mănăstirea Vorona. Doar pelerinajul de la Vorona este la a doua ediție, celelalte de o zi sunt la a patra ediție.
Pelerinajul din jurul Iașului este destinat în special creștinilor din cetatea Iașului. Prin prezența la acest pelerinaj oamenii au ocazia să se cunoască mai bine între ei, să-L cunoască pe Dumnezeu, să cunoască și să descopere sfinți și locuri sfinte ale Iașului, cărările care leagă parohiile și mănăstirile etc. Am putea spune că este și un exercițiu de normalitate în aceste vremuri aglomerate, cu detașarea de tehnologie și ieșirea din mediul cotidian. Pelerinajul este o formă de însănătoșire atât fizică, cât și duhovnicească. În pelerinajul pedestru nu ești singur, ci ești în comuniune. Pelerinajul a evoluat prin faptul că au venit mai multe persoane de la an la an și, foarte interesant și îmbucurător, este faptul că au venit și persoane noi, interesate să vadă ce înseamnă acest fel de pelerinaj. Vremurile în care trăim oferă mult confort, te poți urca într-o mașină sau în avion și poți merge într-un timp foarte scurt oriunde dorești. Pelerinajul pedestru iese din acest spectru și ne duce în timp, în trecut, când oamenii participau la marile hramuri ale mănăstirilor plecând pe jos sau cu căruța, cu câteva zile înainte pentru a ajunge la mănăstiri și a participa la sfintele slujbe. Anul acesta am avut bucuria de a-l avea cu noi și pe Părintele Mitropolit Teofan care iubește foarte mult acest proiect, oamenii și comunitatea noastră, a tuturor.
Mihaela Gârlea: Cum se simte o astfel de însuflețire comună, din perspectiva unui preot duhovnic?
Pr. Teodor Alin Astancăi: Pelerinajul pedestru are un caracter misionar foarte important. Efortul depus în pelerinaj, un pic de suferință îl transformă pe pelerin într-un om smerit și empatic față de cei care merg împreună cu el pe cale. Ca preot responsabil de acest eveniment am avut ocazia să îmi măresc agenda de prieteni, de fii duhovnicești, să mă bucur de frumusețile Moldovei. Am văzut cum în pelerinaj s-au împrietenit oameni care mai târziu au ajuns să se căsătorească, s-au împrietenit oameni care au ajuns să se ajute între ei, s-au creat conexiuni frumoase care ajută la o societate sănătoasă.
Mănăstirea Piatra Sfântă
În continuare, ne bucurăm să vă prezentăm câteva gânduri venite de la pelerini:
„Un pelerinaj pedestru de suflet! Cu binecuvântarea Maicii Domnului am pornit pe un traseu minunat, descoperind locuri sfinte și încărcate de har în Iași, locuri pe care nu le știam. Deși am avut îndoieli la început, cu ajutorul lui Dumnezeu, atât eu, cât și fetița mea de 9 ani am reușit să parcurgem întregul drum cu bucurie în suflet până la capăt. La fiecare biserică am fost întâmpinați cu dragoste și căldură, iar sfaturile și învățăturile Mitropolitului Teofan ne-au întărit credința și ne-au adus pace în inimă să continuăm drumul nostru. Oamenii cu care ne-am înconjurat pe drum, precum și poveștile lor au fost o adevărată binecuvântare, rămânând în sufletul nostru. Un moment pe care îl voi ține minte a fost întâlnirea cu o doamnă de 72 de ani, venită tocmai din Vaslui pentru acest pelerinaj. Curajul și credința ei ne-au inspirat și ne-au dat puterea să mergem mai departe. Acest pelerinaj a fost o adevărată binecuvântare, o împlinire sufletească și o trăire profundă pe care o poți simți doar participând. Mulțumim mănăstirii Bucium pentru organizare și părintelui Teodor pentru îndrumare! Cu ajutorul Domnului, ne propunem să participăm și la anul”, ne-a spus doamna Gabriela Jugariu.
„La jumătatea pelerinajului pedestru vorbeam cu cineva despre faptul că suntem în întârziere cu o oră față de plan. Apoi, ne-am întrebat: «Dar unde ne grăbim?». Mergând pe jos peste 20 de kilometri, pe colinele care străjuiesc orașul Iași, simțeam că nu avem unde să ne grăbim, că lucrurile au un ritm al lor. Acest exercițiu de a nu fi permanent într-o stare de agitație cred că este esențial, mai ales într-o lume în care starea de grabă devine o «normalitate»”, ne-a mărturisit cu emoție domnul Emanuel Buta.
„A patra ediție a pelerinajului pedestru «Pe colinele sfinte ale Iașului» a fost o bucurie pentru cei peste două sute de credincioși care au fost prezenți. Într-o lume în care confortul e la mare căutare și comoditatea e suverană, pelerinii sfidează toate acestea și caută să dea un răspuns, o mărturie. Care este oare adevăratul sens al vieții? Ce-l poate împlini cu adevărat pe omul de astăzi? Precum creștinii de odinioară care căutau aceste răspunsuri mergând pe jos, în special la hramurile marilor mănăstiri de la Neamț, Suceava sau din alte părți. Și cum o bucurie nu este adevărată dacă nu e trăită în și cu Dumnezeu, Sfânta Liturghie oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Mănăstirea Bucium, a fost o șansă prin care ne-am împărtășit, la propriu, din izvorul bucuriei, din Sfânta Euharistie. Prezența pe colinele Iașului, alături de pelerini, a Părintelui Mitropolit a fost un alt prilej de sporire a bucuriei pelerinilor. Popasurile pe iarbă, panoramele deosebite asupra orașului, gândurile împărtășite, rugăciunile rostite cu voce tare sau tainică, liniștea strânsă în ungherele inimii, întâlnirile cu locuri frumoase și oameni luminoși, cunoașterea mănăstirilor de pe traseu (Bucium, Piatra Sfântă, Bârnova, Hlincea, Cetățuia) și a parohiilor (Păun, Pietrărie, Cercu, Hlincea) au fost tot atâtea ocazii de a ne crește bucuria și dorința ca în anii următori să îndemnăm și mai mulți pelerini care, prin prezența lor, să dea mărturie că viața creștinului, în ansamblu, e ca un pelerinaj permanent (între nașterea cea de pe pământ și cea din cer), aducător de bucurie, dacă în călătoria noastră îl avem alături de noi pe „Cel care nu are unde să-și plece capul”, pe Hristos neobositul Pelerin. Nu rămâne decât să ne rugăm stăruitor: „Doamne rămâi cu noi că s-a plecat ziua… și a intrat că să rămână cu dânșii” (Luca 24), a precizat cu mult duh Pr. Petru Ciobanu.
SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
You must be logged in to post a comment.