OGLINDA…

2021 reprezintă primul an (din cei peste 48) în care mi-am dat voie să fac orice, dar cu mare folos, chiar dacă acest mare folos a însemnat și multe lecții de viață. Un an foarte lung, dacă ar fi să-l măsor după toate cele trăite. Este singurul an în care simt cu adevărat că m-am

Colindul mut

Cânt de vreo 45 de ani. Adică de pe vremea când abia dacă știam să vorbesc. Ce știu sigur e că-mi ieșeau bine sunetele muzicale și toată lumea mă vedea vedetă. Deh, pe vremea copilăriei, adolescenței și tinereții mele, să devii vedetă era oarecum sinonim cu a fi disponibilă lăutarilor, muzicanților, profesorilor, membrilor juriilor pe

Caruselul cu vise

Când eram copil, odată cu frigul toamnei târzii ce anunța iarna cea plină de sănii pe derdelușul ce stătea adormit trei sferturi din an, în mine reapărea marea dorință: să merg la carusel. Din gardul Ștrandului (cam pe unde începe acum clădirea de birouri din Palas) și până lângă Biserica Sfinții Constantin și Elena se

FEMEIE, nu uita! Ești LUMEA TOATĂ!

Purtătoare de zâmbet larg în hainele iubirii, femeia există poate pentru că întreg Universul a conlucrat pentru asta cu însăși Divinitatea. Să-și fi dăruit reciproc convingerile, unica dată? Să fi existat fărâma de timp în care să-și fi vorbit? Să fi acceptat că doar împreună vor reuși marea împlinire? Poate a fost mai mult decât

Omule, stai departe de omul prost…

Omule, stai departe de omul prost… El nu știe, nici măcar nu bănuiește, dar prostia ce îi este destin pentru că nu a mișcat un deget să fie altfel, îl va ține toată viața la stadiul de vierme, o nevertebrată condamnată la neputință, nefiind capabil nici să se ridice, nici să alerge, nici să vadă

PANDEMIA NE-A PUS FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU NOI… CU VIAȚA ȘI MOARTEA

Vremuri tulburi. Dureroase, de neînțeles, înfricoșătoare… Pandemice. Totul a pornit brutal, pe neașteptate, țintuindu-ne într-o poveste de groază în care am devenit personaje de tot felul. Ne-am vânat unii pe alții, chiar și în sânul familiei. Am tresărit la fiecare strănut sau tușit, căscând ochii mari sub care stătea întrebarea leit-motiv: Covid? Rostită sau nu,

SĂRACI vs. BOGAȚI – DRUMUL DE LA „A VREA” LA „A PUTEA” ȘI PÂNĂ LA „A FACE”

În călătoria mea pe acest pământ, până la cei 47 de ani pe care de curând i-am împlinit, am întâlnit o mulțime de tipologii de oameni. Cu siguranță că gândiți la fel dacă aveți măcar vreo 40 de anișori… Pe mine, toate întâlnirile m-au educat. Într-un fel sau altul. Nu zic în bine sau în

CUM SE SCRIU POVEȘTILE… sau CE ESTE MIGALo?

Dacă vă spun că vă aflați în fața unui proiect care a pornit de la niște pantaloni de scurtat… cu siguranță că, fie vi s-ar părea o glumă… una ciudată, fie veți fi provocați să înțelegeți legătura cu tot ceea înseamnă acum Revista MIGALo, aflată iată, mâine-poimâine la a treilea număr tipărit. Povestea este una

Masajul minte-suflet-trup sau… triada Elenei

Mi-am obișnuit cititorii cu faptul de a lăuda, promova și susține necondiționat oamenii, activitățile, situațiile care îmi lasă impresia posibilului, firescului, binelui… într-o lume tot mai strâmbă. Când spun necondiționat fix asta e: scriu fără să fie vorba de vreun beneficiu (precizare absolut necesară). Introducerea în subiectul propriu-zis va fi atipică, poate chiar mai lungă

Petrecerea de la Gramps (Hamak)

Vremurile pe care le traversăm transformă alegerile simple în unele foarte complicate. Pe lângă pandemia care ne-a trasat linii clare despre cum, unde și în ce fel să ne trăim zilele, când mă refer la „vremuri” mă gândesc la faptul că bunul simț, moravurile, valorile sunt de-a dreptul perimate. Nu e doar un fel de