Până de curând, în ultimii doi ani, auzisem destul de des acest nume, mai ales în cercul meu de profesioniști în arta cântului. Vorbesc profesorii, studenții, instrumentiștii, melomanii care au avut prilejul de a-i asculta vocea. Se povestește tot mai mult, sub aura unei autentice revelații, despre o viitoare mare stea a scenelor lumii. Vă vine să credeți sau nu, invitata principală a acestui interviu este un copil de 13 ani care a reușit o performanță impresionantă în cea mai recentă ediție a celui mai titrat eveniment cultural al anului, CLASSIX FESTIVAL, deja emblemă pentru România.
În primă audiție absolută, opera norvegiană Heroin Chic a percutat mentalul colectiv prin sonorități de o deosebită profunzime sondând un spațiu atât de sensibil și subtil, precum fragilitatea vieții, a omului, în absolutizarea efemerității timpului… Soliștii care au câștigat castingul, încântând publicul în seara zilei de marți, 25 februarie, au fost soprana Susanna Wolff în rolul Elise (adult), mezzosoprana Claudia Caia în rolurile Mother și Bereaved Mother, tenorul Gabriel Bîrjovanu în rolurile Joakim și Singing Teacher, basul Cătălin Apostol, în rolul lui D și copilul de doar 12 ani, soprana Sofia Elena Neacșu în rolul Little Elise (Elise copil).
Încărcătura psihologică, semantică, filosofică a operei, ingenios construită de compozitoarea Solveig Sørbø și libretista Maria Kjon Foss a stat sub semnul dualității dintre nădejde (curaj, asumare) și abis (frică, renunțare), bine plasate timbral în vocile soliștilor. De exemplu, subconștientul plin de frământări al femeii aflate în impas este redat de vocea de bas, iar instabilitatea mamei care la rândul ei are propriile arderi emoționale este redată de vocea mezzosopranei. Cu alte cuvinte, am asistat, printre altele și la arta de a distribui vocile (dar și instrumentele) în perfectă coerență cu ansamblul de sensuri și substraturi ale discursului muzical-literar.
„O lucrare puternic ancorată într-o problemă socială de actualitate, aceasta explorează teme precum dependența, anorexia, depresia, colapsul final. Aceste subiecte concrete se regăsesc la nivel existențial sub forma unor trăiri afective puternice și a unor efecte psihologice care pot fi exprimate metaforic prin amorțire sufletească, ruptură interioară, cădere în deznădejde, raportul dintre lumină și întuneric. Într-un discurs muzical de o intensitate copleșitoare, opera abordează și relațiile toxice, promiscuitatea, legătura mamă-fiică și aspirația către purificare, astfel încât muzica și povestea fetei nu constituie doar o narațiune artistică, ci oferă şi un prilej de introspecție asupra realităților vieții”, cum foarte frumos a scris Ana Cușnir, studentă în anul III la specializarea Muzicologie a Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a universității ieșene de arte, în https://revistaartaiasi.ro/2025/03/05/heroin-chic-opera-in-concert-prima-auditie-absoluta-la-classix-2025-cronica-semnata-de-ana-cusnir-anul-iii-muzicologie.
Ei, bine, în acest context de o profundă maturitate muzicală și scenică, un copil de doar 13 ani a reușit să stea alături de soliști și instrumentiști cu experiență artistică națională și internațională, alături de ansamblul Classix Collective și concertmaestrul invitat Bogdan Onofrei, toți sub bagheta dirijorului Hans Petter Mæhle. Uluitoare prestație, stăpânire de sine, înțelegere a rolului, subliniere a textului, precizie în rostire, atenție distributivă, seriozitate în abordarea rolului, eleganță în mișcări și gestică, toate acestea îmbrăcate într-o copleșitoare gingășie. Astăzi vă invit să o descoperim mai bine pe Sofia Elena Neacșu.
Și, pentru a afla mai multe despre cine este acest copil-ARTIST am ales să vorbesc mai întâi cu mama Sofiei, doamna Ioana Neacșu căreia îi mulțumesc pentru facilitarea apariției acestui material. Aș menționa că din răspunsurile domniei sale, din felul de a gândi a acesteia, din modul cum se raportează la devenirea unui artist, se subînțelege și de unde vin rezultatele fiicei.
Activitatea Sofiei este copleșitoare. Am găsit în Curriculum Vitae câteva pagini întregi de premii, recitaluri, concerte, succese ceea ce înseamnă că succesul din Heroin Chic era previzibil! Așadar…
M.G.: În primii cinci ani de viață, Sofia a dovedit reale calități muzicale, artistice. Deoarece este o vârstă la care nu ne amintim mare lucru, aș vrea să știu de la dumneavoastră, cum v-ați dat seama că în ea există acest talent, acela de a cânta?
I.N.: În acea perioadă nu mi-am dat seama că ceea ce făcea Sofia ar putea fi considerat un talent. Nu realizasem că acel premiu pe care l-a primit la 5 ani – Premiul juriului pentru solist vocal la concursul „De la lume adunate, înapoi la lume date” (concurs de tradiție al grădinițelor ieșene, n. r.) avea să aibă o semnificație atât de mare. Credeam că era un copil ca toți ceilalți. Și toți copiii cântă, nu? Un alt moment care mi-a rămas în minte este serbarea de la grupa mică, atunci când Sofia a avut primul ei moment solo, iar colegii de grupă o acompaniau la refren. Mulți ani mai târziu am realizat că ceea ce a făcut atunci a fost cu adevărat special.
M.G.: În familie există moștenire muzicală?
I.N.: În familia apropiată nu există, deși toți suntem „muzicali”. La noi în familie se ascultă muzică, se cântă colinde de Crăciun, iar muzica face parte din viața noastră. În familia extinsă avem rude cu studii muzicale (un tenor), dar nu cred că talentul Sofiei are vreo legătură cu ADN-ul. Consider că Dumnezeu i-a oferit acest dar.
M.G.: Chiar de la această vârstă (5 ani) Sofia a început studiul pianului. De ce pian? Este un instrument… greu „de dus”!
I.N.: Am admirat dintotdeauna inteligența emoțională a oamenilor care au studiat pian, nu neapărat la nivel de performanță. Consider că un copil reușește să învețe mai bine orice altceva dacă înțelege puțin din muzică. Nu am avut ca scop să ajungă să facă performanță. Pianul, în mod special, oferă o deschidere spre multe lumi. Te ajută să înțelegi matematica, să înțelegi gramatica și dezvoltă o parte a creierului care nu este explorată de ceea ce se învață în școlile de masă.
M.G.: Simultan, de la șapte ani a studiat și Canto și Teorie muzicală, pe lângă pian, deși era la o școală în afara vocaționalelor. Cum ați ajuns la concluzia că așa îi este de folos Sofiei?
I.N.: Pianul a fost doar o rampă, o deschidere a unui univers. Nu a ajuns la un nivel foarte ridicat în acest domeniu. În jurul vârstei de 7 ani s-a conturat ideea de canto, iar Sofia a spus foarte clar că vrea doar canto. Am oprit lecțiile de pian, dar doar temporar, pentru că după un an, ea a cerut din nou să studieze pian. La finalul clasei a treia, fiind elevă la o școală fără profil vocațional, ne-a cerut să o ducem la „școala de muzică”. Deși era evident că aceasta era direcția ei, intenționam să o transferăm la finalul clasei a patra. Însă insistențele ei ne-au convins, așa că a început clasa a patra la Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași. Studiul teoriei muzicale s-a conturat odată cu intrarea pe profilul vocațional.
M.G.: În urma acestor străduințe ați cules și culegeți roade. Concursuri de muzică ușoară câștigate pe bandă rulantă… Povestiți-ne!
I.N.: A fost o perioadă foarte intensă. Alegam între orele de canto, școală, concursuri, repetiții la operă, spectacole, concerte. Premiile au venit ca o confirmare că Sofia este ceea ce fiecare mamă vede în puiul ei, o stea. Doamna profesoară Ira Sacenco a modelat cu măiestrie timp de cinci ani vocea Sofiei (2019-2024), ajungând astfel să cânte pe scena de la „Românii au talent”. În ultima vreme am rărit participările la concursuri pentru că activitatea la Operă și la Ateneu a devenit din ce în ce mai intensă. Școala este prioritară, iar odată cu trecerea anilor, numărul de ore petrecute acolo a crescut. Studiul la flaut necesită timp și capacitate de concentrare, așa că am ales să ne axăm pe ceea ce îi place cel mai mult. Aș puncta și înclinația Sofiei către canto clasic, așa că, din toamna lui 2024, a început să studieze sub îndrumarea doamnei profesoare Diana Neacșu.
M.G.: Corul de copii „Juniorii Operei”, dirijat de Raluca Zaharia, al Operei Naționale Române din Iași este pentru Sofia un fel de a doua casă. Cum este activitatea Sofiei în cadrul acestei instituții?
I.N.: Chiar așa este, a doua casă. Mare parte din timpul din afara școlii, Sofia l-a petrecut la repetiții sau spectacole. Am un mare respect și admirație pentru cei care dau această șansă copiilor, aceea de a trăi ce înseamnă lumea operei, a spectacolului. Ceea ce a învățat Sofia acolo cred că nu poate fi egalat nicicum. Și, dincolo de faptul că este evident că nu toți copiii care participă la spectacole vor deveni mari artiști, ei primesc o educație prin artă care este extrem de valoroasă. Generația de mâine va ști să prețuiască frumosul, va ști să distingă ce e valoros, mai ales că trăim într-o lume invadată de nonvalori, unde kitsch-ul este ridicat la rang de artă. A fost și este un antrenament fantastic pentru un viitor artist. Să știi la 9 ani să urmărești mâna dirijorului, să știi când să ataci, să știi când să taci (pentru că se aude în lavalieră), să știi când să intri în scenă, când să ieși, să lucrezi cu regizori, să interpretezi un rol cu trăiri și emoții, premiere, repetiții cu orchestra… sunt elemente care s-au așezat construind o temelie extrem de solidă.
M.G.: Care sunt principalele realizări importante ale Sofiei, alături de corul operei?
I.N.: Sofia a intrat în Corul de copii al Operei Naționale Române din Iași când avea opt ani. Doamna dirijor Raluca Zaharia i-a observat potențialul, iar la scurt timp a primit primele roluri solistice, atât la Operă, cât și la Ateneu. De atunci, în fiecare stagiune, a interpretat roluri din spectacolele Tosca (Păstorul), Boema (copil solist), Sunetul Muzicii (Briggita von Trapp, Louisa von Trapp), Poveștile Spiridușului Artist (Steaua de Mare). A participat la toate producțiile de la operă de atunci și până acum, unde a cântat corul de copii: Boema, Carmen, Cavalleria Rusticana, Pagliacci, Tosca, Ecaterina Teodoroiu, Carmina Burana, Turandot, Sunetul Muzicii, Recital Mihai Eminescu, Muzică de film și musical în recital, Voci pentru pace, Gala copiilor, 3 tenori Ieșeni de Crăciun, 3 tenori Ieșeni de Ziua Femeii, Magia Crăciunului, Cântând Crăciunul, Concert de Crăciun, Magia serii la palat, Matineu muzical la Operă, Concert de Ziua Națională a Culturii, Concert de muzică românească, Oratoriul Chemări spre Mântuire, Gala Eugen Doga și multe altele.
M.G.: La nici 10 ani, Sofia a început studiul flautului. Cum se descurcă la acest instrument? Aș spune că e o alegere bună care se asortează perfect temperamentului, sensibilității și gingășiei Sofiei.
I.N.: Flautul a fost pentru Sofia o întâmplare extrem de fericită. Doamna profesoară Mihaela Popa a știut exact cum să potențeze talentul muzical al Sofiei, iar după doar trei ani de studiu, Sofia a reușit să obțină premiul I la Concursul Național de Interpretare Lira de Aur de la Suceava. Mi se pare o realizare notabilă, toți ceilalți copii flautiști cu premiul I fiind liceeni, iar Sofia fiind abia în clasa a șasea.
Doamna Ioana Neacșu a intuit perfect o întrebare nescrisă. Ea ar fi sunat cam așa: Cum apreciați ceea ce vi se întâmplă?
I.N.: Perspectiva mamei de copil artist? Apreciez infinit toți oamenii pe care Sofia i-a întâlnit în parcursul ei de până acum. Dincolo de datele native pe care le are, a avut și are în continuare parte de oameni extraordinari de la care învață. Vorba din străbuni „e nevoie de un sat ca să crești un copil” se potrivește cel mai bine cu evoluția Sofiei. „Satului” nostru îi mulțumesc! Ceea ce ați văzut pe scena de la Classix a fost rezultatul muncii acestor oameni extraordinari pe care Sofia a avut norocul să îi întâlnească.
În rândurile ce urmează vă invit să aflați chiar de la Sofia, artista în vârstă de 13 ani care a strălucit în opera Heroin Chic.
M.G.: Ce simți atunci când ți se propune să cânți într-un concurs, rol, festival, spectacol etc.?
S. N.: De obicei, simt emoții sau chiar frică la început, dar reușesc să le depășesc destul de repede, odată cu studiul. Îmi place să cred că „repetiția este mama învățăturii”, iar atunci când un rol este bine studiat și munca depusă este mare, emoțiile dispar. Totuși, încerc să transmit publicului emoțiile pe care le simt.
M.G.: Care este primul gând pe care îl ai atunci când ești la un pas de a intra în scenă?
S.N.: De obicei, nu mă gândesc la nimic anume. Încerc să mă concentrez pe pasajele unde sunt mai puțin sigură și pe care trebuie să le cânt cât mai bine.
M.G.: Cum ai ajuns să cânți în Classix Festival?
S.N.: Mama a văzut o postare despre un casting organizat de Classix Festival în care se căuta un rol pentru o fetiță soprană cu vârsta între 12 și 14 ani. A decis să mă înscrie, iar în perioada Crăciunului am aflat că aveam 99% șanse să obțin rolul. Am primit partiturile a patru piese și, după ce am trimis înregistrările, am aflat că voi cânta la premiera operei Heroin Chic a compozitoarei norvegiene Solveig Sørbø.
M.G.: Câte repetiții colective ați avut?
S.N.: Ne-am întâlnit doar de patru ori înainte de spectacol, dar toți cei implicați erau foarte bine pregătiți, așa că am reușit să oferim un spectacol reușit. Le mulțumesc doamnei profesoare Diana Neacșu și pianistului Vlad Gheorghiu pentru îndrumare pe parcursul pregătirii.
M.G.: Ce personaj ești în această operă, care sunt particularitățile lui și cum l-ai construit din punct de vedere vocal?
S.N.: Am avut rolul micuței Elise care reprezintă amintirea trecutului personajului principal al operei. Fiind o operă cu muzică contemporană, linia melodică este mai dificil de memorat, dar mi-a plăcut mult, a fost o provocare din punct de vedere vocal. M-am străduit să construiesc acest personaj cât de bine am putut.
M.G.: Cum ai colaborat cu orchestra? Dar cu ceilalți soliști? Dar cu dirijorul?
S.N.: Experiența de la operă m-a ajutat mult. Chiar și cu puținele repetiții am reușit să mă armonizez bine cu ceilalți soliști și cu orchestra. Dirijorul a fost foarte răbdător, mi-a explicat unde greșeam și m-a ajutat să îmbunătățesc interpretarea rolului.
M.G.: Ai un profesor de Canto de mare profunzime și profesionalism, doamna profesor Diana Neacșu. Ce ai vrea să îi spui prin intermediul acestui interviu?
S.N.: Aș vrea să îi mulțumesc din toată inima pentru că m-a ghidat cu atât de multă răbdare în studiul acestui rol. Sunt recunoscătoare pentru fiecare lecție și pentru tot sprijinul pe care mi-l oferă. Abia aștept să începem să învățăm noi partituri împreună!
M.G.: Dar mamei tale?
S.N.: Mamei îi mulțumesc din suflet pentru toată susținerea pe care mi-o oferă mereu. Și, desigur, și tatălui meu! Ea este alături de mine atât în momentele bune, cât și în cele mai dificile și mă încurajează să nu renunț niciodată la visurile mele. Mă ajută cu multă răbdare, fie că este vorba de repetiții, fie de organizarea programului pentru spectacole sau concursuri. Fără ea, nu aș fi ajuns acolo unde sunt acum și nu aș fi avut încredere în mine. Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce face pentru mine și pentru faptul că îmi este mereu aproape, indiferent de ce se întâmplă.
Sofia Neacșu alături de compozitoarea Solveig Sørbø
You must be logged in to post a comment.