Jazz cu „vitamina” B2

Seară de ianuarie nefiresc de caldă. Și cumva, nefiresc de… jazz. Nefiresc pentru mine, evident. Miercurea, la orele serii, mă izolez în scris. Sau studiu. Sau lectură. Sau orice, pentru că nu cobor din Bucium până în oraș decât dacă e ceva care să mă incite în vreun fel. Recunosc… de data aceasta a fost ceva profund personal: fiica mea urma să fie pentru prima dată în ipostaza de invitată pe o scenă alături de muzicieni de jazz.

Știam de câteva zile că în acea clădire („Materna” – cum îi ziceam în copilărie), undeva la etajul al doilea se va cânta din nou jazz. Acolo unde „pe vremea mea” găseai turtă dulce, saleuri, Cico, hăinuțe pentru copii și nădragi pentru adulți, bumbac sută la sută, producție proprie by Moldova Tricotaje și multe altele, pe un etaj, într-un decor minimalist cu vagi sugestii exotice date de un perete luminat din spate, din care răzbat umbrele unor plante cu frunze lungi și late (idee de design ce amintește de teatrul de umbre, pionierul teatrului de animație de astăzi), acolo deci, niște oameni curajoși și inspirați au creat un spațiu al desprinderii de cotidian, al eliberării de tot ce te constrânge în mod ineluctabil, al uitării de tine, făcând loc în ființa ta unei forme superioare de revigorare și energizare, un soi de „vitaminizare” cu un anume cocktail din care nu lipsesc muzica, bucuria, dorința, dragostea, întâlnirile, precum și licori mai mult sau mai puțin bahice. L-aș numi Cocktail B2.

Ora 20.00 a fost ora la care am simțit primul fior în zona viscerelor, pentru că mi-am amintit de ce eram acolo. Nici când am eu de cântat nu simt așa săgeți în stomac… Vorba mamei mele și a altor milioane: „Numai mamă să nu fii!”. Ba să fii, că e tare frumos, înălțător, unic și incontestabil dar divin!

Puțin după fix, niște băieți au urcat pe scenă. Acești „niște băieți” sunt patru dintre muzicienii autentici de jazz ai acestui oraș (aripa tânără), un oraș care încă nu are un festival de jazz, o sală de concert unde să se poată cânta jazz, un oraș care mustește de oameni talentați fără perspective de tip occidental! Gershwin introducea jazzul (simfonic, ce-i drept) în sala de concert prin anii ’20 ai secolului trecut, iar noi abia dacă respirăm un firicel de jazz strecurat timid în creații românești rar cântate în săli profesioniste de concert (Sabin Păutza, Nicolas Simion, Mircea Tiberian… și mă opresc doar la câțiva contemporani).

Muzicienii care ne-au vitaminizat în seara de miercuri, 29 ianuarie 2020, poartă un nume: C.A.L.I Quartet. Ei sunt Alexandru Huțanu (Alex Jaxx) – saxofon, Cătălin Huțanu – keyboard, Ioan Mantu (John Mantucci) – bas, Lucian Rusu – tobe, iar toată nebunia frumoasă a stat sub denumirea de JazzConnectionsSeries (no. 2), cu invitați surpriză, muzicieni deja cunoscuți sau tinere speranțe ale scenei românești.

Acordurile de început pe Cold Duck Time scrisă de Eddie Harris (saxofonist tenor, pianist și organist și, așa cum aveam să aflăm chiar din prezentarea făcută de Alexandru Huțanu, pionier al amplificării saxofonului), ne-au introdus cumva în atmosfera electrizantă ce avea să dureze până spre miezul nopții. Reglajele, volumele, efectele s-au stabilizat pe această piesă, grație lui Silviu Huțanu, prezent la toate concertele fraților lui și nu numai.

Prezența trompetistului Aurelian Holeră în ecuația „Cocktail B2”, ca invitat în JazzConnectionsSeries, a adus un plus de culoare tabloului instrumental al serii prin cele două lucrări I’m Not So Sure scrisă de pianistul Cedar Walton și Common Ground de pe albumul Odds or Evens al chitaristului Mike Stern, dar și în lucrarea de bis a serii Strasbourg – Saint Denis, scrisă de Roy Hargrove, atât prin timbrul cu pronunțată tușă personală, cât și prin vădita și fireasca dorință de a se ridica și alinia la standardele impuse de performanțele muzicienilor C.A.L.I. Quartet. Aș aprecia că Aurelian Holeră este un artist cu valențe multiple, căutător al nebănuitelor căi ale jazzului, atât ca pianist, dar mai ales ca trompetist, fiind tot mai prezent în seri de cafe-concert, blues și jazz din Iași.

„Prima surpriză a serii”, așa cum a prezentat-o Alexandru Huțanu, a fost Eva mea. Eva Maria Gârlea este elevă în clasa a XI a la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Studiază pianul de la vârsta de 4 ani și jumătate, iar din clasa a IX a studiază și canto clasic. Probabil că va fi greu să fiu obiectivă în aceste rânduri… Totuși, primele sunete articulate din lucrarea Cry Me a River ce aparține compozitorului Arthur Hamilton m-au dus invariabil cu gândul la Julie London, actrița, cântăreața și modelul Julie London, dar și la firea ușor introvertă a artistei… adică acel fel de personalitate pe care nu o poți „descoperi” cu ușurință… Și Eva mea. Ea. Acolo. Râu de puritate. Izvor de lumină și onestitate. Nimic contrafăcut, nimic în plus, nimic în minus. Atacuri moi pe sunete (tempoul și caracterul piesei impun această abordare, cel puțin pe temă), engleză impecabilă, intonație bine „ținută în frâu”, sublinierea cuvintelor cheie (aspect neînțeles și, din păcate, neglijat de soliste chiar profesioniste). Instrumentiștii au relevat un acompaniament aerisit, simț al măsurii estetice în toate compartimentele discursului muzical, improvizații oneste.

Dacă lucrarea Cry Me a River ne-a adus în mentalul colectiv o voce angelică precum un susur de izvor, pe cea de-a doua piesă, Sir Duke (compusă și consacrată de cântărețul, compozitorul, producătorul și multi-instrumentistul Stevie Wonder), Eva Maria Gârlea a dovedit calități de virtuoz vocal prin abordarea în sincron perfect a pasajelor de virtuozitate vocal-instrumentală ce traversează piesa de câteva ori. Poate aș fi urcat tonalitatea lucrării cu cel puțin două tonuri pentru că Eva are vocea impostată natural și a cânta în registru de piept rămâne deocamdată o provocare.

Cea de-a doua invitată în JazzConnectionsSeries a fost Georgiana Tanasă. Educatoare, absolventă a Liceului Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași, dar și a studiilor de avocatură, prezentă de ani de zile în concursuri, spectacole, recitaluri sau evenimente private, Georgiana Tanasă a încântat auditoriul cu o voce care a tradus de la un sunet la altul preocupările legate de muzică.

Nu neapărat spre jazz, dar cu siguranță spre R&B, soul, pop, vocea Georgianei a amintit de Jill Scott, compozitoarea, cântăreața, actrița și poeta care de altfel a și scris lucrarea He Loves Me, bine pusă în scenă instrumental de C.A.L.I Quartet, bine articulată vocal de Georgiana Tanasă. O dată cu cea de-a doua lucrare interpretată, Until You Come Back To Me de pe albumul Soul Organic al celor de la Hil St. Soul (Hil Street Soul) impresia că Georgiana poate cânta bine soul a devenit certitudine, mai ales prin inflexiunile specifice, vibrato pronunțat chiar și în interiorul cuvintelor, amintind de Angie Stone sau Aretha Franklin. Pe tot parcursul celor două lucrări muzicale, Georgiana părea desprinsă dintr-un grup de cântăreți în biserică (activitate deloc străină solistei având în vedere că a cântat în strană timp de aproximativ 10 ani), grup bisericesc dar nu de la noi, ci de dincolo de ocean, într-un gospel frenetic cu tot ce înseamnă această muzică din punct de vedere vocal: note blue, atacuri pe început de frază, ritmuri sincopate etc. Îi urez succes Georgianei la admiterea de anul acesta la Conservator!

Adăugând la repertoriul deja expus lucrările Teen Town a lui Jaco Pastorius și Strasbourg – Saint Denis, menționată mai sus, putem descrie discursul muzical din JazzConnectionsSeries ca fiind caracterizat de o certă valoare artistică. Precizia ritmică susținută, cu teme ritmico-melodice deosebit de percutante și bine articulate, armoniile complexe ce au traverstat maniere clasice de expunere, dar și ipostaze moderne prin clustere elaborate, improvizații uneori apoteotice, alteori cuminți, melodicitatea absolut senzațională a basului, pasajele în sincron perfect, abordarea la unison a unor teme de mare dificultate, dialogurile-„chemări” între instrumente, dinamica deosebit de contrastantă și diversă etc. au adus publicul într-o stare de extaz, răsplătită cu aplauze prelungite la finalul serii.

Un fel de „vitaminizare” totală care să ajungă ascultătorului un timp nedeterminat. Cu vitamina B2 din Cocktail B2 în BarB2.

Sursa foto: arhiva personală a artiștilor