CARTE NOUĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS!

Probabil că primul impuls pe care îl generează titlul textului de față amintește de stilul arghezian în Ex Libris…: „Carte frumoasă cinste cui te-a scris/Încet gândită, gingaş cumpănită;/Eşti ca o floare, anume înflorită/Mâinilor mele, care te-au deschis…”.

Și e firesc să fie așa pentru că rândurile de față vor vorbi despre cum a apărut o „carte-floare” în vara ce tocmai și-a abandonat soarele în părul despletit al toamnei arămii, o lucrare fundamentală pentru cultura românească, un document de o profundă autenticitate și de justă necesitate în sfera jurnalismului cultural din perspectivă istorică, socială și a presei teatrale: Presa și teatrul, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Moldova, Editura Eikon, autor Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie.

Se cuvine să facem cunoștință cu autoarea volumului menționat. În acest moment, Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie este secretar la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Un desăvârșit profesionist în tot ceea ce înseamnă o astfel de muncă. În treacăt fie spus, mii de documente (de la cereri, adeverințe, registre, cataloage, centralizatoare, foi matricole, suplimente de diplome, la arhive, informații, legi, articole, răspunsuri, platforme de tot felul). Toate acestea sunt pe mâna celei care, atunci când deschizi ușa biroului domniei sale are grijă să te întâmpine cu un zâmbet sincer și o vorbă așezată.

În toată această efervescență de responsabilități, Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie a reușit performanțe remarcabile, mergând pe o linie paralelă, dar convergentă către împliniri profesionale atipice pentru un secretar, am putea spune… Astfel, după absolvirea Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, la specializarea Arta actorului (2011) și mai apoi a Facultății de Jurnalism din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (2014), Oana-Nicoleta se înscrie la studii de Master, în cadrul aceleeași universități la Relații publice și publicitate, moment care declanșează în modul cel mai concret căutările către cercetare, documentare, autodezvoltare, cunoaștere. Mersul firesc în parcursul profesional aduce un popas de întregire a demersului de educație și formare, astfel că Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie absolvă și Cursurile de profesionalizare didactică generale, nivelele I și II, deci… un potențial profesor cu toate etapele necesare intrării în învățământul preuniversitar (2017). Dar Oana-Nicoleta decide altfel. Timp de cinci ani (2016-2022) a fost doctorand la Școala Doctorală, Domeniul Teatru, din Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași elaborând Teza de doctorat „Presa și teatrul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Moldova”, motivul materialului de față, lucrare îndrumată de doamna prof. univ. dr. habil. Anca Doina Ciobotaru.

Lansarea cărții a fost asemenea strofei a doua din Ex Libris în care autorul ne invită să ascultăm cântecul cărții, unduirea sunetelor printre cuvinte, printre atât de sfinte litere: „Eşti ca vioara, singură ce cântă/lubirea toată pe un fir de păr,/Şi paginile tale, adevăr,/S-au tipărit cu litera cea sfântă.”

Evenimentul a avut loc în Sala Studio „Anton Diaconu” din corpul Artes al universității ieșene, în prezența a numeroși profesori, studenți, prieteni și colegi ai autoarei și a debutat cu un microrecital vocal-instrumental susținut de doi tineri pentru care muzica este fel de a fi: pianistul Daniel Balan, student acum în anul IV la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice, specializarea Compoziție Jazz și Muzică Ușoară și solista Cristina Bucur. Prima lucrare interpretată a fost celebra creație a lui Bill Withers, Just a Two of Us, sensibil pusă în scenă de cei doi protagoniști. Poate nu întâmplător, un aranjament superb cu crini albi a poposit în permanență pe masa la care invitații au ținut discursuri, cunoscut fiind faptul că în literatură, în arte, crinul simbolizează, printre altele, puritate, perfecțiune, noblețe, autenticitate.

Directorul Editurii Eikon, domnul Valentin Ajder a avut amabilitatea de a fi prezent la lansarea volumului, preluând rolul de gazdă, rol pe care l-a îndeplinit în mod profesionist, autentic, invitând pe scenă pe cele două artizane ale volumului, autoarea Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie și coordonatoarea prof. univ. dr. habil. Anca Doina Ciobotaru și comentând conținutul volumului într-o manieră deosebit de aplicată și în deplină cunoaștere.

Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie a avut alura unei nobile davinciene, undeva între medieval și renaștere, dar cu clare sugestii către femeia de secol XIX, cu părul perfect împletit în spic pe o jumătate din podoaba capilară, cu un machiaj care i-a pus în evidență iuțimea ochilor, conturul feței și eleganța rostirii.

Anca Doina Ciobotaru, ca întotdeauna distinsă, autentică, recunoscătoare pentru toate și vizibil bucuroasă de realizarea cărții a ales să se ridice în picioare ca un „gest de reverență pentru munca autoarei, pentru munca cercetătorilor și pentru școala ieșeană doctorală”, așa cum a afirmat domnia sa. Pe scurt, principalele motivele pentru care domnia sa recomandă lectura cărții ar fi: lucrarea „ne permite întoarcerea la rădăcini”; apoi, „subiectele de actualitate umplu un gol în istoria presei culturale” (de exemplu prezența femeilor în sfera culturală); lucrarea oferă un „prilej de reflectare asupra punților dintre trecut și prezent”…

Valentin Ajder consideră lucrarea profund ancorată în timpuri în care „teatrul era un fel de misiune religioasă, adică oamenii făceau teatru la modul în care unii oameni îmbrățișau viața monahală”. Cu alte cuvinte, editorul a invocat „religiozitatea cu care se făcea teatru pe vremuri”, despre „sacrificiile celor implicați direct”. „O să călătoriți în vremea în care cultura era pe interiorul ființei umane”, a adăugat Valentin Ajder.

Spre finalul evenimentului, Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie, cu o voce diafană, dar bine articulată, a vorbit publicului pe scurt despre traseul parcurs de la identificarea temei tezei de doctorat până la ziua publicării volumului, mulțumind tuturor celor care au sprijinit zidirea ei ca profesionist, ca artist, ca om.

Lansarea volumului Presa și teatrul, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Moldova s-a încheiat cu un alt moment muzical oferit de Cristina Bucur și Daniel Balan. Publicul a putut asculta lucrările At Last scrisă de Mack Gordon și Vreau să vii în viața mea, una dintre cele mai frumoase piese din repertoriul Aurei Urziceanu. Nu au lipsit sesiunea de autografe și glasul suav al Evelinei, fiica Oanei-Nicoleta: „Mama, ți-am adus niște buchete de flori!”.