Piatra cubică de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nu se mai vede. Pe ea sunt purtați acum pașii miilor de oameni veniți la închinare. Nuanțele de negru-gri din granitul rece par să împrumute din culorile florilor ce străjuiesc zilele acestea Catedrala Mitropolitană, la ceas de sărbătoare: roșu și alb. Simboluri de neprețuit pentru tradiția strămoșească… Poate cu atât mai mult acum, în vremuri de mari încercări pentru pacea mondială, roșul ar putea să însemne dragostea aprinsă și necondiționată dintre oameni – și nu sângele vărsat, iar albul, credința că fără încercarea de a deveni imaculați în suflet și-n simțiri, nicio pace nu se poate săvârși!
Zumzetele celor prezenți capătă pe alocuri alură de zgomot, de întinare a sublimului ce se așterne agale în fundal: soborul cu înalte fețe bisericești aflat în drumul spre altarul dedicat Sfintei Cuvioase Parascheva, cântând. Oamenii, veniți de peste tot, își împărtășesc, până una alta, nevoile, spaimele, bolile… chiar și când glasurile clopotelor și ale preoților se întețesc acoperind încetul cu încetul toată suferința din inimile noastre, asemenea unui pansament viu ce tratează stăruitor răni adânci, până la vindecare. Sufletul. Măcar pentru următoarele două ore de izbăvire, bucurie și Slavă întru Hristos și Cuvioasa noastră Parascheva, mult folositoare!
Corul Academic Gavriil Musicescu al Filarmonicii „Moldova” din Iași, condus magistral de lect. univ. dr. Consuela Radu-Țaga preia din starea de pioșenie imprimată de alaiul preoțesc și se avântă cu binecuvântată însuflețire în cea dintâi cântare a slujbei, „Pre Stăpânul și Mitropolitul nostru” de Gheorghe Cucu, lucrare adresată cu recunoștință Mitropolitului nostru Teofan: „Doamne, îl păzește!”. În perfectă armonizare muzicală, spirituală și vizuală, corul interpretează acum „Pe Stăpânii și Arhiereii noștri” de Alexandru Podoleanu: „Doamne, îi păzește!”, în drumul preoților către locul sfânt al rugăciunii de azi, căci Doamne, ce am fi noi, muritorii de rând, fără acești Trimiși și Aleși ai Tăi…? Veniți din toate colțurile lumii, mitropoliți, patriarhi, preoți, ni se înfățișează cu smerenie în întâmpinarea Maicii noastre Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei.
„Tatăl Nostru”… și „Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău”, în vocile sublime ale mult binecuvântaților și înzestraților membri ai corului. Și slujba mea și a celor mulți a început. Doamne, îți mulțumesc pentru toate darurile tale!
Desigur, ca muzician, îmi permit să insist pe un aspect care mie mi se pare hotărâtor în asemenea momente: alegerea stranei. Astăzi, strana, formată din aproximativ cincizeci de glasuri, nu cântă. A cânta, ca verb, nu definește nici pe departe ceea ce se înfăptuiește într-o strană care… însoțește propovăduirea. Lucrări precum „Apărătoare Doamnă”, „Heruvicul”, „Pre Tine Te Lăudăm” sau „Cuvine-se cu adevărat” (Axionul duminical) nu pot fi doar cântate. Netrăite, nesimțite, ne-zămislite din credință, iubire, cunoaștere și pace interioară, aceste cântări nu înseamnă nimic. Nimic. Când vii în strană, vii tu, cel pur, cel simțitor, cel adevărat, cel căutător, cel smerit. Ori mie mi se pare că fiecare voce din cor s-a desprins de toate cele cotidiene și s-a inserat cu osârdie întru mărirea Maicii Noastre Parascheva. Este singura mea explicație pentru felul înălțător în care ajung acum la mine vii și neprihănite gânduri de bucurie lăuntrică. Doar așa pot explica șiroaiele de lacrimi ce mi se slobozesc din ochi, într-o dulce și mare bucurie: „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia…”.
Niciodată nu am ascultat Sfânta Evanghelie în picioare. Întotdeauna am simțit că genunchii mei sunt cei care trebuie să îmi sprijine nu doar trupul, inima, ci și sufletul, cel atât de însetat de smerenie, recunoștință și respect pentru tot ce sunt și tot ce am. Glasul I al cântării „Veniți să ne închinăm”… și să cădem la Hristos… îmi sugerează în cel mai simplu mod cu putință felul în care trebuie să primesc și să săvârșesc rugăciunea.
Chinonicul de astăzi ni-l aduce mai întâi pe Gavriil Musicescu, patron al corului, cu Concertul nr. 2, urmat de troparul Sfintei Parascheva care a fost cântat pentru prima oara la Hramul Sfintei Parascheva în anul 1944 (așa cum aflu de la Consuela Radu-Țaga, „vătaful” vocilor purtătoare de biruință), lucrare armonizată de C. Teodosiu.
Grecia, România, Republica Moldova, Tanzania Centrală, Europa Occidentală și Meridională într-o slujbă pentru pacea lumii! Astăzi, 14 octombrie 2022, Iași-România.
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!
You must be logged in to post a comment.