Recunosc, am zbughit-o din curtea Mitropoliei imediat după ce s-a rostit Tatăl Nostru. M-am rugat dimineață tot drumul să prind măcar și rugăciunea mea de suflet, ca mai apoi să plec cât de cât împăcată cu gândul că am apucat o bună parte din slujba de duminică, pentru ca mai apoi să mă instalez în catifeaua primitoare din scaunul din Sala „Eduard Caudella” a Casei Balș. Și ruga mi-a fost îndeplinită. M-am ridicat în grabă cu Sfânta Cruce în suflet și am traversat mai mult în fugă pavajul de pe bulevard, apoi pe cel ce-l leagă pe Ștefan cel Mare și Sfânt de Vasile Alecsandri și Miron Costin, această linie continuă, de o spiritualitate copleșitoare pe care o voi aminti în tot ceea ce a însemnat pentru mine ediția a XXIII-a a Festivalului Muzicii Românești, eveniment-liant între universul muzical românesc de ieri, orientările componistice de azi, percepția acestora de către artiștii interpreți și public.
Programul festivalului anunța un conținut de care mintea mea nu s-a putut desprinde încă de la apariția acestuia: duminică, 17 octombrie ora 11, urma să auzim lucrări pentru flaut (de toate felurile) din creația unor compozitori precum Carmen Cârneci (…qui reve. Szene Giacometti pentru flaut bas), Tiberiu Olah (Sonata pentru flaut solo), Viorel Munteanu (Estratto), Dan Dediu (Naufragi pentru flaut solo), Violeta Dinescu (Circuit – varianta pentru flaut piccolo), Doina Rotaru (Grădini Japoneze pentru flaut bas), dar și Achim Stoia (Introducere și Passacaille, o lucrare pentru pian solo despre care voi scrie în alt material). Un singur nume îmi era oarecum necunoscut muzical și anume Violeta Dinescu. Ceilalți compozitori îmi purtau amintirile între limbaje din care, în mod obișnuit, nu lipsesc citatul folcloric stilizat, formulele arhetipale, ritmurile specifice jocului românesc, ancorarea elementelor muzicale naționale în discurs muzical de tip european, chiar extra-european, sublinierea ingenioasă a particularităților diferitelor genuri folclorice românești, utilizarea unor tehnici noi de obținere a sunetului etc.
Mi-am pregătit mintea, inima și sufletul pentru a fi parte la un fenomen sonor de înaltă rezonanță în care flautul devine stăpân al unui tărâm sacru ale cărui semințe și, mai apoi roade, au venit către noi, în sala Eduard Caudella, din contopirea divină, da, nepământeană dintre compozitori și Carla-Maria Stoleru, omul-flaut. Căci omul-flaut nu doar că a cântat dumnezeiește, nu doar că a dat dovadă de o exemplară cunoaștere a limbajului muzicii academice moderne și contemporane, dar mi-a argumentat convingerea că un interpret este continuarea, parte integrantă, ființa însăși a instrumentului său.
Carla-Maria Stoleru a început studiul flautului în Iași, la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, fiind laureată la numeroase concursuri de interpretare instrumentală. A absolvit studiile universitare și postuniversitare ale Facultății de Interpretare Muzicală din cadrul Universității Naționale de Muzică din București sub îndrumarea prof. dr. univ. habil. Ion Bogdan Ștefănescu, acum fiind doctorand în primul an la Universitatea Națională de Muzică București, avându-l ca profesor coordonator pe mentorul său, mai sus menționat. A studiat la Universitatea de Muzică din Graz, la clasa prof. Erwin Klambauer, prim flautist al Wiener Symphoniker, a participat la masterclassuri de flaut în Bistrița, Sinaia, Botoșani și București, cu flautişti precum Matei Ioachimescu, Ana Oltean, Mihaela Anica, Matthias Ziegler, Venzislav Kandev, Dietrich Flurry, Barbara Gisler-Haase și Eric Lamb. A susținut concerte în Iași, Bistrița, Botoșani, București, Sinaia, cele mai importante fiind desfășurate pe scena Ateneului Român, Muzeul „George Enescu”, Palatul Cotroceni, Palatul Mogoșoaia și pe scena Cercului Militar Român. Este profesor de flaut la Școala Gimnazială de Arte, nr.1 „Iosif Sava” din București. Face parte din Orchestra Română de Tineret alături de care a participat la festivaluri de talie internațională precum ”Young Euro Classics” din Berlin, Festivalul „George Enescu” sau Festivalul „Vară Magică”. Este membră a Ansamblurilor „Devotio Moderna” și „Bucharest Flute Quartet” și colaborator permanent al Filarmonicii „George Enescu” din București, al „Cameratei Regale”, dar și membră a Orchestrei „Virtuozii” din București, orchestră dirijată de maestrul Horia Andreescu.
Am simțit nevoia să dialoghez cu această minunată interpretă, nu doar pentru că o cunoșteam de pe vremea când era un pui de om (aproximativ anii 2007-2015), ci mai ales pentru că m-a provocat prin felul său particular de a se raporta la muzica pe care a interpretat-o duminică, 11 octombrie 2021. Așadar…
M.G.: Ce înseamnă muzica modernă și contemporană pentru tine?
C.-M.S.: Pentru mine, această muzică reprezintă libertate: libertate de exprimare, de fantezie, de creație, de interpretare.
M.G.: Ai o preferință printre compozitorii români de muzică academică moderni sau contemporani?
C.-M.S.: Este greu de răspuns și sincer, eu îi apreciez pe toți. Fiecare compozitor are stilul său unic, aparte și foarte diferit de a crea și mi se pare fantastic faptul că pot comunica cu fiecare și pot înțelege, măcar o fărâmă din ceea ce își doresc să exprime prin compozițiile lor.
M.G.: Dintre piesele interpretate, de care te simți mai atrasă?
C.-M.S.: Greu de răspuns. Fiecare lucrare vine cu propriile provocări și mă regăsesc câte puțin în fiecare piesă: prin rigurozitatea din “…qui reve. Scena Giacometti” pentru flaut bas a compozitoarei Carmen Maria Cârneci, stările contrastante din „Sonata pentru flaut solo” de Tiberiu Olah, melodia și coloristica timbrală descoperite în “Estratto” de Viorel Munteanu, energia și nestarea piesei “Naufragi” de Dan Dediu, diversitatea lucrării “Circuit” de Violeta Dinescu și evident, misticitatea și simbolistica regăsite în “Japanese Garden” de Doina Rotaru… Practic, găsesc câte o bucată din mine în piesele alese, așadar îmi este destul de greu să aleg o lucrare de care mă simt mai atrasă.
M.G.: Profesorii de ieri și de azi…? Stâlpii formării tale.
C.-M.S.: După cum bine știți, acum sunt în primul an de doctorat, sub îndrumarea prof. univ. dr. habil. Ion Bogdan Ștefănescu, care de asemenea m-a călăuzit și îndrumat atât în perioada anilor de licență, cât și de masterat. Am învățat și încă învăț extrem de multe de la acest minunat artist. Practic, de la el am învățat „cu ce se mănâncă” această meserie, având un impact foarte mare asupra carierei mele.
Studiul flautului l-am început cu doamna prof. Adriana Burcă, apoi preț de câțiva ani buni am studiat cu Valentina Cioată care a avut o influență foarte mare și pozitivă asupra percepției mele în ceea ce privește studiul flautului. Pot spune că datorită implicării sale profesionale și a susținerii necontenite, am biruit, și, sincer, Valentina Cioată reprezintă în continuare un model de urmat pentru mine în cariera mea profesorală (sunt cadru didactic – profesor de flaut în cadrul Școlii Gimnaziale de Arta nr.1 „Iosif Sava” din București). În ultimul an de liceu am studiat cu prim flautistul Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iași, Alin Apetroaie, care mi-a alimentat dorința mea de autodepășire și de perseverență, oferindu-mi sfaturile și îndrumările necesare.
M.G.: Cum e la București?
C.-M.S.: Aglomerat (glumesc). Cum este la București…? Diversitate. Lumea muzicală din București este diversă, creativă și există numeroase oportunități de a crea proiecte grozave și inovative. Un exemplu perfect în această direcție este Ansamblul de flaute “Flaut Power” înființat de renumitul flautist Ion Bogdan Ștefănescu, din care și eu fac parte și care interpretează un repertoriu de la diverse aranjamente de muzică barocă, clasică sau romantică, până la lucrări contemporane care au fost compuse special pentru acest ansamblu, fiind premiate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.
M.G.: Cum ai găsit Iașul muzical, cultural?
C.-M.S.: Aceasta este prima mea revenire (artistică) în Iași, de când am terminat liceul (deci sunt vreo șapte ani). Mi se pare că orașul s-a schimbat în bine. Observ mai multă sete de cunoaștere, de dezvoltare, de creștere. Deși lucrurile evoluează într-un ritm mai lent, mi se pare totuși că merge într-o direcție bună, pozitivă. Evident că perioada de acum nu ne mai permite o mișcare atât de mare și că partea artistică a suferit, din punctul meu de vedere, cel mai mult, însă m-am bucurat enorm de mult să văd cât devotament și câtă pasiune există în Iași și, cu toate că pandemia nu ne permite să avem diverse manifestări culturale, iată că acest minunat festival s-a putut desfășura, respectând bineînțeles regulile obișnuite (masca, dezinfectant etc.). Pot spune sincer că m-am simțit excelent și am primit o energie și o stare foarte bună, fapt pentru care țin să le mulțumesc doamnei conf. univ. dr. Loredana Iațeșen pentru o organizare ireproșabilă și doamnei Ligia Fărcășel pentru minunata prezentare.
You must be logged in to post a comment.