Goethe spunea: „Fiecare om ar trebui să asculte puţină muzică, să citească puţină poezie şi să privească o pictură frumoasă în fiecare zi din viaţa sa, astfel încât îngrijorările lumeşti să nu-i oblitereze simţul frumosului pe care Dumnezeu l-a implantat în sufletul uman”, iar noi vom evidenția astăzi, prin scris, o pictură a sufletului, o evoluție frumoasă a unui tânăr plecat din Hârlău în urmă cu 18 ani, ajuns să expună acum în marile capitale cultural europene, dar și în America.
Se numește Florin Petrachi și s-a născut cu un talent care a impresionat o întreagă lume. A hotărât să părăsească satul natal pentru a-și croi un rost în lume. A știut că are o singură carte de jucat și că trebuie să o facă impecabil. În realitate, însă, Florin avea un AS în mânecă: știa că talentul său ar putea fi greu echivalat de o altă persoană. În copilărie realiza măști populare pentru evenimente culturale, iar în anul 2019 a ajuns să expună la Paris, în Franța, fiind unul dintre cei mai apreciați pictori români.
În general, la vârsta de 14 ani, adolescenții se mândresc cu un act de identitate internațional, însă Florin Petrachi reușea să se întrețină din pictură de la acea vârstă. S-a născut în Hârlău, a urmat Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, apoi Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”. Ulterior a făcut un master în cadrul aceleiași facultăți, în paralel urmând cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă, Secția „Artă sacră”. În camera de trofee, artistul a adunat numeroase premii și diplome de-a lungul timpului, obținute de la diferite expoziții.
A început cu pictura în ulei, aceasta fiind o tehnică mai grea: „Frecam mereu praful cu uleiul de in ca să fac o compoziție ce era pentru culoarea albă. Era o metodă mai veche, dar mai bună, folosită de maeștri în secolul XVI”, declara artistul în urmă cu șapte ani. Primul tablou semnat de Florin Petrachi a fost vândut de către acesta când era în clasa a VIII-a, iar opera a fost achiziționată de către directorul Școlii „Petru Rareș” din Hârlău.
Procesul de creație diferă în funcție de starea artistului. Uneori poate fi lung și greoi, revenind după luni de zile să mai adauge ceva la un desen sau poate fi o creație spontană cu o valoare vizuală incomensurabilă. Picturile sale au ajuns să se vândă în toată lumea, iar stilul pe care îl adoptă în lucrările pe care le realizează este diversificat: de la picturi moderniste, abstracte sau figurative și până la picturi nud.
Cine este Florin Petrachi?
Vorbind la persoana a treia, Florin Petrachi este un artist care dintotdeauna venerează arta și îi atrage cu încredere și pe restul oamenilor în acest „cerc vicios”. Este dedicat oricărei forme de artă și are capacitatea de a-i aprecia pe toți cei care încearcă să creeze, să se exprime, indiferent de modalitate. Tânăr fiind, am avut visuri mărețe, culmi înalte de atins și multă creativitate de explorat.
Cum a fost copilăria dumneavoastră?
Am fost un copil născut într-o familie modestă, în inima Moldovei. Pot spune că am fost ambițios de mic și destul de dedicat eu-lui meu artistic, încât am decis să pornesc spre acest drum înainte de a termina ciclul gimnazial acasă. Am mers către Liceul de Artă, apoi Facultatea de Arte, Facultatea de Teologie, un master și așa mai departe. Încă învăț, însă în lipsa unei diplome ce ar putea contesta aceasta.
Când și cum v-ați descoperit vocația?
Vocația nu cred ca așteaptă vreodată a fi descoperită. Pur și simplu te naști cu ea și o simți cum se intensifică până începe să te domine încât să nu mai poți face altceva. Nu este o sclipire ca atunci când îți vine o idee, ci mai degrabă este un nucleu ce arde perpetuu. Bineînțeles, acel moment al declanșării a fost la o vârsta fragedă, deși încă încerc să îmi amintesc acel „când?”. Cel mai probabil a fost la prima întâlnire cu un instrument de scris.
Cum a fost drumul dumneavoastră în viață până acum?
Viața mi-a oferit multe uși, pe unele le-am deschis la momentul potrivit, la altele doar am bătut. Am avut mereu un scop bine definit și nu m-am lăsat răpus de nimic. Perseverența e laitmotivul vieții mele.
Ce muze ați avut atunci când puneați mâna pe pensulă?
Orice poți vedea cu ochii poate fi o muză! Totul depinde de imaginația pe care o are fiecare artist.
Ce reprezintă Hitler pentru Florin Petrachi?
Deși în cazul acesta nu vorbim de ceva pozitiv, consider că indiferent de scop, dacă ai o pasiune, ai pentru ce trăi. Hitler s-a dăruit principiilor sale și și-a investit toată puterea în acest lucru. Dacă toți artiștii ar avea această ardoare pentru creație, arta s-ar declara mulțumită.
Nu-mi propun să vă sensibilizez și nici nu sunteți obligat să îmi răspundeți, dar de unde forța de a vă depăși condiția și de a fi atât de cerebral, în absența unui părinte fizic în viața dumneavoastră? Știți cât de des m-am gândit că nu întâmplător întâlnim oameni și că atunci când v-am întâlnit, am întâlnit, de fapt, un reper? Așadar, de unde forța de a cere de la viață mai mult, fără nicio susținere?
Aveți dreptate, nu întâlnim pe nimeni întâmplător, iar dacă nu am învățat nimic de la acea persoană, înseamnă că am întâlnit-o degeaba. Așa că mă bucur să aud aceste cuvinte din partea dumneavoastră și că mă puteți numi un reper. Referitor la întrebarea adresată… Deși sunt un om cerebral, cu privire la majoritatea deciziilor pe care le-am luat până acum, uneori am ales și dintr-o sensibilitate pe care artistul și-o dezvoltă. Se spune că dacă nu am fi simțit durerea, nu am fi știut niciodată ce este fericirea! Ne construim din sentimente, unele ne propulsează instant, altele par a fi covârșitoare. Ce nu realizăm este că cele copleșitoare, în fapt, ne motivează cel mai mult. În majoritatea timpului încercăm să ne demonstrăm nouă, celorlalți, uneori în amintirea celorlalți, care pot fi artiști sau părinți… Asta fac și eu: demonstrez, indiferent de dimensiune!
V-ați diferențiat de mulți mari artiști. A fost naturală diferențierea sau a fost și un gram de ambiție, de a vrea să fiți altfel?
Cu siguranța naturală. Suntem cu toții diferiți și avem instincte diverse. Probabil chiar dacă aș încerca să copiez pe cineva sau ceva, aș sfârși inovând.
Sunteți admirat de românii noștri, de europeni și de oameni din toată lumea. Care a fost cel mai frumos compliment primit?
Complimentele le auzim, însă majoritatea aprecierilor le simțim din priviri, iar important ar fi să ne dăm seama de ele. În general, cel mai frumos compliment vine din partea oricui își dorește să aibă o lucrare a mea în colecția sa.
Care a fost expoziția dumneavoastră de suflet și de ce?
Expoziția mea de suflet e mereu ultima pe care o fac. E din cauza entuziasmului și dorinței continue de a avansa.
Ne puteți divulga prețul celui mai scump tablou vândut?
Nimic nu este prea scump atunci când îți dorești ceva cu adevărat.
Ne cunoaștem din 2015, au trecut deja 5 ani, cinci ani de evoluție frumoasă de ambele părți. Ați crescut impresionant și organic în ochii a mii de oameni. Știu că v-am felicitat imediat ce am văzut expoziția dumneavoastră din Paris. Câte sacrificii face un artist în drumul evoluției sale? Câte a făcut Florin?
Suficiente încât să fiu unde sunt acum. Totul se plătește în viață și aici nu mă refer la bani. Nimic nu o să fie vreodată pierdut dacă este făcut pentru visul tău.
Este Florin Petrachi un om credincios?
Credința este o stabilitate în viața mea. Da, sunt un om credincios și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit.
Ați rămas un om modest, conectat în ambele teritorii. Dacă am face analogii am pune societatea pe terestru și cultura în spațiul aerian. Nu întâmplător folosesc aceste metafore, de vreme ce stați atât de puțin în România și cuceriți alte țări. Unde este locul dumneavoastră de suflet?
Îmi place foarte mult să călătoresc, să calc pe unde au călcat alți artiști și de ce nu, pe unde nu au reușit să calce. Cred că, probabil, locul natal rămâne acea ancoră care te va ține mereu conectat cu rădăcinile, însă sufletul meu e în fiecare loc unde eu pot crea și pot fi fericit.
Vom face un joc, dacă îmi permiteți: voi folosi niște cuvinte, iar dumneavoastră îmi veți găsi sinonime: Mama, Acasă, Teatru, Pictură, Europa, Familie, Viață, Carieră, Timp, Hobby, Iubire.
Mama – Viață
Acasă – Atelier
Teatru – Emoție
Pictură – Totul
Europa – Propulsie
Familie – Iubire
Viață – Provocare
Carieră – Ideal
Timp – Istorie
Hobby – Colecționar
Iubire – Siguranță
Cum vă vedeți peste 5 ani?
Probabil muncind în continuare și urcând pe noi trepte din viața mea. Nu este exclus nici să fiu pe un alt continent.
Ce motto aveți?
Nu m-am mulțumim niciodată cu puțin. Mereu am vrut mai mult, muncind pentru asta. Probabil aș spune: „Totul sau nimic!”. De ce să nu avem totul dacă nu avem nimic de pierdut?
Ce sfat aveți pentru tineri?
Nu-mi place să dau sfaturi! Consider că fiecare simte exact ce trebuie să facă. Așadar, aș spune doar să aibă curaj și să riște. Dacă nu riști, nu câștigi.
You must be logged in to post a comment.