Artistul este acea ființă cu care poți intra în rezonanță dacă îi înțelegi arta și felul de a o exprima. Mai mult de atât, văzându-l pe stradă, s-ar putea să îți trezească emoția unui privilegiu, acela de a-i auzi glasul, de a-i vedea chipul, de a afla câte ceva din ceea ce LUCREAZĂ.
Dar dacă nu-l cunoști? Cum se aruncă omul de rând la „sfânta” judecată, plasându-se în rolul fățarnicului cu ditamai bârna! Însă aici nu e vorba despre judecata a ceva ce fățarnicul știe că ar fi nedrept, nedemn, ci este vorba de necunoaștere urmată de condamnare. Ca să nu aruncăm cu piatra și ca să devenim cât mai înțelepți, haideți să cunoaștem câteva particularități vizibile ale unor oameni care ne fac viața mai frumoasă.
Dacă o fată are pe gât în partea stângă, sub mandibulă, o pată roșiatic-maronie, ca un semn de mărimea unor buze înfocate strânse într-un sărut, nu, nu e de la sărut. Este de la studiu! Este de la instrumentul pe care ani de zile l-a considerat iubit, mamă, tată, soră, frate – vioara sau viola. Este ființa ei acolo! Tot ce a adunat în ani de cântat!
Dacă în tramvai vezi un băiat care are unghii nefiresc de lungi, deși pare îngrijit în rest, să știi că acel băiat studiază chitara și, ca să poată cânta ciupit, are nevoie de o anumită lungime la unghii.
Dacă îți atrage atenția un spate strâmb, o poziție nefirească a capului față de restul corpului, s-ar putea să fie de la faptul că acea persoană a avut de cărat ani la rând un ghiozdan îngrozitor de greu, o geantă cu partituri, dar și instrumentul de studiu mai mic sau mai mare, precum un violoncel, un trombon, acordeon etc.
Dacă în autobuz, pe mânerul scaunului din fața ta este o mână pe care se observă un galben murdar, cu umbre de maro și nuanțe liliachii, nu, nu e de la fumat sau de la nefolosirea săpunului, ci ar putea fi pur și simplu de la culoare. Și penson. Și de la gânduri, idei, creație.
Dacă îl vezi pe vecinul de la 8, actorul, cu barbă nefiresc de lungă, nu, nu e în doliu, nu a divorțat, ci urmează să joace într-o piesă de teatru după romanul Frații Karamazov al lui Dostoievski. Sau pur și simplu se simte bine în pielea lui!
Dacă pasul tipului din față ți se pare un pic prea elegant, ușor feminizat, e posibil ca omul acela să fie un balerin care a dobândit un automatism de a păși diferit de oamenii obișnuiți. E de la arta pe care o practică. Bucură-te!
Și dacă toate astea sunt doar ipoteze, iar fata cu pata pe gât are semnul de la un sărut aprins dintr-o noapte de mai, în mansardă, băiatul cu unghiile lungi nu e chitarist, dacă spatele strâmb nu e de la cărat cărți, partituri și instrumente, dacă mâinile galben-maronii nu sunt de la culoarea de pe un tablou în lucru, dacă actorul are barbă pentru că a divorțat, iar pasul celui din față nu este al unui balerin, bucură-te că știi să creezi din omul simplu, un creator. Măcar imaginar! Tu însuți ești un creator! Al gândurilor bune, al iertării, al înțelepciunii.
You must be logged in to post a comment.