Soprana Elena Moşuc: „Iubesc dulcele târg al Ieșilor cu tot ceea ce există și a dăinuit mereu în el”

Este frumoasă. Pasională. Înzestrată cu mulți talanți. În România a devenit mult mai cunoscută și mai apreciată după ce mugurii talentului ei începuseră să dea în floare prin concursurile internaționale din München sau de la Monte Carlo, primele competiții de calibru pe care Elena Moșuc le-a câștigat, premii care aveau să deschidă larg porțile unui

Emil Coșeru, actorul frate cu Soarele

Dorința de a-l aborda pe actorul Emil Coșeru într-un dialog este una care își are rădăcinile în timpuri destul de îndepărtate, însă cel mai viu sentiment de a-i creiona un posibil portret artistic a încolțit în urmă cu aproximativ zece ani când am devenit colegi la Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte

Tânărul muzician Alexandru Huţanu: «Pasiunea pentru muzică este principalul argument în devenirea mea»

Alexandru Huţanu (cunoscut cu pseudonimul Alex Jaxx) este unul dintre cei mai promiţători instrumentişti de jazz din România. Vine dintr-o familie unde verbul „a cânta” înseamnă TOTUL. Oriunde se mai cântă jazz în Iaşi, acolo sunt toate şansele să îl asculţi. Desigur, nu doar Iaşul îi este loc de împărtăşire a artei sale. Tg. Mureş,

Nadia Crihan, din sala de sport în foaiere de teatre, în muzee şi palate: „Puțină cutezanță, uneori aparent nebunatică, nu strică nimănui!”

Numele ei ne duce pe mulţi dintre noi cu gândul la amenajări interioare, la minunatele draperii din catifea de cea mai bună calitate din incinta Muzeului „Mihail Kogălniceanu” sau cele din foaierul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” sau cele de la Palatul Cuza de la Ruginoasa şi nu numai, proiecte de un deosebit rafinament, locuri în

Raluca Zaharia, mămică pentru 400 de mici artişti: „Toată magia de pe scenă se creează cu oameni, cu sentimente, cu iubire, cu răbdare, cu înțelegere, cu iertare”

„Dacă muzica e hrana iubirii, continuă să cânţi” este una din celebrele replici scrise de William Shakespeare (A douăsprezecea noapte, Actul I, Scena 1). Asemenea vorbelor marelui poet şi dramaturg, mulţi muzicieni şi-au urmat calea din dorinţa conştientă sau nu de a-şi hrăni sufletul, fiinţa, iubirea. Raluca Zaharia semnează o pagină din istoria muzicii ieşene

Ana Hegyi – actriţă, profesoară, prezentator, organizator de evenimente culturale: „Toţi copilaşii au aripi, tu trebuie să îi înveţi să le deschidă…”

Poate că acesta este secretul în relaţia ei cu cei pe care îi pregăteşte (în calitate de profesor) sau cu cei pe care îi întâlneşte (în calitate de actriţă). Gingaşă, cu un aer diafan de Zână bună, mereu cu zâmbetul pe buze, Ana Hegyi se identifică mai ales cu bucuria. Bucuria pentru joc, bucuria pentru

Maura Anghel, omul care deţine o cheie de boltă

Invitata mea de astăzi este una dintre cele mai active persoane din urbea noastră. Când spun asta mă refer la prezenţa ei ca iniţiator, coordonator, realizator, prezentator, partener etc. în derularea a numeroase evenimente din Iaşi. Cunoscută mai întâi ca jurnalist la cotidianul regional al Moldovei, Evenimentul, Maura Anghel este implicată în campanii umanitare de

Ana Crudu: «Las uşa deschisă în viaţa mea doar celor cu „inimi binecuvântate”»

Ana Crudu este una dintre cele mai frumoase femei, aş spune. Când vorbesc de frumuseţe nu ma gândesc la ochii ei albaşti de o limpezime şi profunzime tulburătoare, uneori cu accente misterioase, nici la conturul angelic al feţei de un alb imaculat, nici la trupul cu linii renascentiste, deşi, iată, dusă de valul dorinţei nestăvilite de

Rodica Rodean: „Pentru mine, editarea şi lansarea unui volum sunt activităţi care reprezintă un antidod împotriva fenomenului de însingurare în lumea virtuală”

A studiat ştiinţele economice, dar s-a simţit mereu apropiată de artă, mai ales de arta cuvintelor. Odată cu ieşirea la pensie a avut de ales între rutina zilnică (ce uneori risca să se transforme în singurătate, apăsare, suferinţă) şi continuarea unei vieţi active, plină de idei, proiecte, întâlniri. Aşa cum am cunoscut-o eu, doamna Rodica

Rodica Grădinaru, după 43 de ani ca educatoare, director şi metodist: „Mi-ar plăcea să cred ca am lăsat o dâră de frumos în sufletul copiilor şi al părinţilor”

Întotdeauna am fost atrasă iremediabil de poveşţi. Cel mai mult mi-au plăcut poveştile adevărate în care personajele principale au fost oamenii pe care i-am întâlnit, i-am admirat, i-am iubit şi cărora le port pentru totdeauna recunoştinţă neascunsă, vie şi indestructibilă. Am cunoscut-o în urmă cu 20 de ani, când fiul meu mergea la creşă. Creşa