Când plouă Privesc cu bucurie cum afară plouă Ignor încremenirea norilor pe cer Și-n drumul meu, către o zare nouă Am devenit al vieții, dârz gondolier. Pe unde visătoare, instinctual vâslesc Trecând prin infinitul defileu al fericirii La țărmul însorit, știind că te găsesc Mă las purtat spre tine, în brațele iubirii. Oricât de jos