Cu câteva ore în urmă s-a încheiat un eveniment de mare însemnătate pentru cultura românească și nu numai. Cu ocazia Zilelor Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, la împlinirea celor 160 de ani de învățământ artistic modern a avut loc decernarea titlului de Doctor Honoris Causa doamnei prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu, muzicolog, pianist și rector al New Europe College din București, profesor, cercetător, organizator al unor prestigioase evenimente științifice etc. Acest etc. nu este unul obișnuit și nu vine pentru a pune „printre altele” sau „ș.a.m.d” lista preocupărilor majore, academice, ale distinsei doamne Valentina Sandu-Dediu, ci lasă loc unui comentariu separat în textul de față cu privire la un Laudatio de excepție rostit în clădirea istorică a orașului nostru, Casa Balș, ieri, 29 octombrie 2020.
Organizat în Sala „Eduard Caudella” și transmis live pe youtube, prin forma și conținutul lui, dar mai ales prin prezența unor personalități marcante ale învățământului artistic (prof.univ.dr. Dan Dediu, prof.univ.dr. Viorel Munteanu, prof.univ.dr. Atena Simionescu, conf.univ.dr. Ciprian Ion și alții), evenimentul a spart barierele inconvenientului online, reușindu-se pe deplin transferul reciproc de energie ce avea să ne poarte timp de fix 40 de minute pe un tărâm al VALORII, al CUVÂNTULUI ce traduce ESENȚA muzicii, al ADEVĂRULUI, al OMULUI creator de autenticitate confirmat de înalte distincții și aprecieri: Valentina Sandu-Dediu.
După intonarea imnului Gaudeamus Igitur, vădit emoționat, rectorul universității ieșene de arte, prof.univ.dr. Aurelian Bălăiță, prima voce a instituției noastre a deschis ceremonia cu un gând de bucurie pentru prilejul de „a celebra opera și personalitatea doamnei Valentina Sandu-Dediu și de a-i acorda înalta distincție de Doctor Honoris Causa din partea Universității Naționale de Arte „George Enescu”. După o trecere în revistă a marilor repere profesionale, precum și a principalelor direcții de cercetare ale doamnei profesor (stilistica și retorica muzicală, postmodernismul, muzica nouă), discursul domnului rector a continuat cu prezentarea câtorva dintre distincțiile pe care invitata universității noastre le-a primit de-a lungul celor 30 de ani de activitate: Premiul Academiei Române, premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Premiul Academiei de Științe Berlin-Brandenburg, Titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Naționale de Muzică „Ghe. Dima” din Cluj etc. Am aflat mai departe că personalitatea doamnei prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu apare în publicații de specialitate într-o multitudine de ipostaze de la profesor la cercetător, pianist, critic muzical, membră în diferite societăți muzicale, colaborator în echipe de cercetare în realizare diverselor publicații, de la reviste la dicționare de specialitate, membră în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Iată, așadar, impresionantul tablou al unei personalități marcante a culturii noastre cu care suntem contemporani!
Conform regulilor unui astfel de ceremonial a urmat un excepțional Laudatio rostit de doamna prorector al Universității Naționale de Arte „George Enescu”, prof.univ.dr. Laura Vasiliu.
Dacă până în acest moment al scriiturii mele am păstrat un oarece ton, să îi zicem „formal”, justificat de solemnitatea unui asemenea eveniment… permiteți-mi că măcar din acest moment să îmi exprim mai personal emoția pe care am simțit-o de dincoace de ecran cu ocazia revederii profesorului și mentorului meu Laura Vasiliu, într-un asemenea context. Doamna prof.univ.dr., ca de fiecare dată, în toate discursurile la care am avut ocazia să fiu martoră răspândește o căldură care copleșește. Rostirea bine articulată, un tușeu lipsit de asperități în glas (și totuși riguros controlat), melodicitatea verbalizării, conținutul bine ancorat în esența subiectului, te „lipesc” de discurs, făcându-te părtaș la acesta. E ca un dar pentru care de fiecare dată m-am simțit recunoscătoare…
Laudatio a fost unul deosebit de revelator, complex, închegat, într-un limbaj accesibil, dar academic, dovada vie a ADEVĂRULUI în fața căruia stăteam noi… Ascultând, descoperind, vibrând: „Imaginea actuală a Valentinei Sandu-Dediu de profesie muzicolog și pianist este aceea a unei personalități puternice și luminoase ce-și asumă cu grație rolul de lider, de formator de opinie în viața culturală și muzicală românească în învățământul de specialitate. Este vocea muzicologică și universitară recunoscută de instituții și culturi străine, vocea unui profesionist incontestabil și a unui om de cultură erudit ce contribuie substanțial la schimbarea mentalității în raportul național-universal, tradițional-modern și la promovarea valorilor muzicale românești în Europa, în lume”, prof.univ.dr. Laura Vasiliu.
Desigur, mulți dintre noi nu ne-am imaginat sau poate nu am înțeles pe deplin măsura personalității doamnei prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu. Ceea ce am reușit să descoperim sau să redescoperim în urma ideilor expuse în Laudatio ne-a pus (poate) în fața unor întrebări precum: trăim în aceeași epocă? sau este posibil să existe în același om atâta valoare, forță, cunoaștere? sau este România o țară binecuvântată? Și lista poate fi nesfârșită. Răspunsul meu categoric este DA, iar din aceste frământări încă mai există șansa ca acest minunat și frumos loc numit România să își reconsolideze zidurile cetății culturale istorice ce pare a fi din ce în ce mai firavă, mai anemică”, până la disipare și, în cele din urmă, chiar dispariție.
Asemenea unei lucrări muzicale cu program, discursul doamnei prof.univ.dr. Laura Vasiliu s-a concentrat pe șase părți progresiv-cronologice cu titluri diverse, de la Începutul glorios la Ascensiunea vertiginoasă, Angajarea publică eficientă, Interdisciplinaritatea și internaționalizarea la ea acasă, Le style c’est l’homme même și până la O imagine în actualitate, finalizată cu o Încheiere cumulativă și concluzivă cu privire la personalitatea doamnei prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu: „Plurivalența personalității domniei sale de muzicolog, muzician, scriitor, producător de cultură, știință, educație, dialog fundamentează statutul Valentinei Sandu-Dediu de creator de școală în aria Muzicologiei și acela de înaintemergător în procesul ireversibil al fuziunii național-universal cu profit spiritual de ambele laturi ale relației”.
După citirea diplomei, înveșmântarea specifică acestui solemn prilej și oferirea Medaliei Universității (alături de un superb buchet de trandafiri), a venit rândul doamnei prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu să ne vorbească. Domnia sa a găsit cea mai potrivită formulă de a primi înalta distincție și de a ni se adresa: cu modestia eruditului, a omului care a urcat treaptă cu treaptă zidurile cetății purtând cu convingere stindardul adevărului artistic și făclia culturii. Și sigur nu greșesc când spun că ochii și tonalitatea glasului au stat minute în șir sub amprenta unei emoții curate, împărtășite de altfel și în duioasele amintirile dezvăluite de domnia sa, cât și în tot „deznodământul” lucrării de creație a filei de istorie la care am fost ieri părtași.
„Primind această onorantă invitație, primul impuls a fost acelea de a vedea firele ce mă leagă de instituția dumneavoastră, temeinic întrețesute ca liniile de contrapunct. Admirația este prima, chiar atunci când nu vizitasem niciodată Iașul, dar ascultasem pe marii artiști veniți de aici, de la Cvartetul Voces la dirijorii Ion Baciu și Gheorghe Costin. Am avut apoi norocul de a găsi prieteni și interlocutori de substanță în Universitatea Națională de Arte „George Enescu”: figura paternă și generoasă a compozitorului Viorel Munteanu, muzicologii deveniți prieteni apropiați, Laura Vasiliu și Gheorghe Duțică, precum și studenții sau mai tinerii confrați care m-au primit cu multă căldură și cu o deschidere intelectuală remarcabilă la conferințe și simpozioane diverse”, a spus pentru început doamna prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu, continuând cu idei ce converg către asumarea statutului de muzicolog în societate, în general, dar mai ales în rândul muzicienilor, încercând în acest sens creionarea unei posibile definiții a muzicologului (praxiologic, pragmatic și aplicat): „muzicologul trebuie să fie la curent cu toate ideile nou lansate în științele umaniste și nu numai, să le consume, să reflecteze asupra lor în discursul despre diverse genuri muzicale, clasice, etnice ale lumii întregi, ale celor mai diferite grupuri sociale…, …să știe să descifreze sensurile unei partituri, să asculte o aceeași compoziție în multiple interpretări, să învețe cum să se documenteze, unde să-și găsească sursele și, în definitiv, să-și caute informațiile cu acuratețe”, a mai adăugat doamna prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu.
Apariție aproape angelică, cu un aer nobiliar și un rafinament aparte în discursul domniei sale, Valentina Sandu-Dediu ne-a fascinat, ne-a răscolit, ne-a pus în fața unor întrebări, ne-a provocat și, de ce nu, ne-a responsabilizat: „Într-un asemenea timp straniu precum cel pe care-l traversăm, pare că o asemenea convingere (sfatul bunicului domniei sale, învățător «Cel mai prețios lucru pe care-l poți lăsa după tine e o carte»,) poate să renască”. Așa și fie!
Gaudeamus igitur!
Vă invit să urmăriți integral ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Cauza doamnei prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu:
Foto: Maria Diana Focșa
You must be logged in to post a comment.