Alec Benjamin a crescut în Arizona, iar interesul față de muzică l-a descoperit atunci când a început să învețe chitară pentru a atrage atenția unei anumite domnișoare din liceu. Deși nu a avut succes în cucerirea fetei, Alec a înțeles că vrea să împărtășească experiențele sale cu alții prin intermediul muzicii. A realizat că succesul în industria muzicii nu are loc peste noapte și a început să cânte în parcările locurilor unde se țineau concertele starurilor (Shawn Mendes, Troye Sivan), nefiind stânjenit să se apropie de oameni și să-i întrebe Pot să cânt pentru voi?
Tânărul spune că el însuși se crede mai mult narator decât cântăreț, ca un observator al propriei vieți, pentru că nu poți descrie experiențele și sentimentele tale decât dacă te distanțezi de ele, povestind istoria ta ca a unui personaj dintr-o carte.
Muzica lui Alec Benjamin stă în contrast cu majoritatea muzicii care este produsă astăzi, având un anumit strat de inocență și sinceritate. Cântărețul spune că o mare parte a pieselor lui sunt autobiografice și, probabil, din acest motiv muzica lui este atât de relevantă pentru tineri – Alec, având doar 26 de ani, spune că deși suntem oameni diferiți, experiențele prin care trecem sunt destul de similare. Pentru el, povestea sau experiența relatată în versuri are mai multă importanță decât muzica în sine, ceea ce se poate observa în liniile melodice simpliste și repetitive. Însă prin versurile sale, Alec se face vulnerabil în fața ascultătorilor săi, vorbind despre inimi frânte și familii zdrobite, speranțe neîmplinite și lupte interioare.
Deși a ajuns la recunoaștere globală (prin piesa Let Me Down Slowly, care este certificată platinum), tânărul trăiește împreună cu părinții săi, iar în timp ce are peste 1,5 milioane de urmăritori pe rețelele de socializare și milioane de ascultători zilnic, cântărețul spune că de multe ori se simte singur.
În cel mai recent album al său These Two Windows, Alec Benjamin atinge subiecte destul de sensibile. Putem numi acest album albumul tânărului în devenire în care cântărețul este mirat nu atât de faptul că lumea din jurul lui se schimbă cât de faptul că el însuși se schimbă și nu se recunoaște.
În piesa Mind Is A Prison tânărul vorbește despre lupta pe care o dă în mintea sa, când nu poate să se elibereze de gândurile și critica din capul său. Dar, ca un frate mai mare care vrea să te ajute în maturizarea ta, el spune că Eu nu mă voi lăsa de speranță, voi încerca încă o zi. Această atitudine persistă în toată muzica lui, deși mulți pot spune că este întunecată, versurile niciodată nu te lasă fără speranță.
Aceste relatări îndeosebi se aplică tinerei generații, care știe multe, memorează multe, critică multe, dar până la sfârșit ajunge a fi sub jugul logicii, de parcă viața este doar o continuitate de formule și tranzacții.
Una din piesele care evidențiază cât de mult îi pasă de oameni artistului Alec Benjamin este Must Have Been The Wind,cu un discurs care te atrage imediat prin istorisirea din versuri și în care se povestește despre o victimă a violenței domestice, iar protagonistul încearcă să-i ofere mângâiere, chiar dacă vindecarea implică doar să-i asculte durerea. Ceea ce e important în această povestire e faptul că personajul principal nu putea să treacă pe lângă o persoană agresată fără să-i atingă inima, fără a-i arăta milă. Datorită acestui concept, cred că această piesă este o capodoperă – ea ne arată că noi toți ar trebui să ascultăm durerea altora, să avem curajul să trecem prin dificultăți împreună cu oamenii care au nevoie de noi, oamenii care au fost lăsați de ceilalți în voia sorții, oamenii cărora ceilalți deja i-au scris sentința.
Deși muzica lui Alec Benjamin poate părea simplistă și chiar naivă, mesajul pe care îl transmite este departe de a fi neimportant. Ceea ce îl face pe Alec să fie diferit de artiștii care îl înconjoară e autenticitatea povestirii experiențelor sale, semănând cu John Mayer sau Taylor Swift, însă având perspectiva unui tânăr care diseacă amănuntele experiențelor umane, spunând ceea ce alții ar fi prea timizi să recunoască sau aleg să ignore.
Alec Benjamin e genul de celebritate cu care nu ți-e rușine să te asociezi, pentru că nu laudă egocentrismul sau nemulțumirea. Muzica lui arată nu numai vulnerabilitatea umană, ci și perseverența unui crez de-a lungul vieții. Încă de la începutul carierei sale, Alec și-a promis că va scrie cu o sinceritate crudă, fără dramatizare sau înfrumusețare și acest fel de muzică a dat-o ascultătorilor.
Simona Sănduleac a crescut într-un oraș mic din nordul Republicii Moldova, într-o familie cu patru copii. Ea dorește să ajute oamenii să vadă că viața e o minune. Actualmente este studentă la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași unde studiază Canto-clasic. Iubește să vadă cum râd copiii sau cum povestesc bătrânii sau cum plouă în pădure, iar dragostea pentru muzică și literatură a descoperit-o în școala medie. În timpul liber îi place să inventeze haine, să gătească prea mult și să învețe să cânte la instrumente muzicale.
You must be logged in to post a comment.