Cioburi de vis
Mi-ai înverzit cu gând curat nădejdile bolnave
Cu ploi albastre-ncet spălând umbriri adânci și grave.
În raze moi m-ai alintat, să nu mă ardă dorul
Iar roua lacrimii-ai secat urcând în clopot zborul.
Blândețea ochilor țâșnind din seva unei șoapte
Aleanuri dulci, abia dospind, și-n cântec alintate,
Prin rătăciri m-ai regăsit, fără să cauți tihna.
Cocor atât de obosit, tu, stea fără odihnă
Ești arșița de gând curat, învrednicind lumina,
În margine de trup lăsat, amurgul poartă vina.
Zidind din fulgere furtuni și-n priveghere-un mâine
Mă-nvață clipe să adun, firimituri puține
Doar zăbrelind un necuvânt, mai cerem îndurare
Și-n inimi așchii împlântând ieșim la drumul mare
Să străvezim c-adevărat, făr’ de păcat în gânduri
Ciobul de vis netulburat, metafore în rânduri.
Poeții
Risipiți prin universuri
Cu bezmetică-ndoială,
Căutăm refugiu-n versuri
Și căzând la învoială
Cu destinul și cu muza,
Scribi fideli, plini de iubire,
Plămădind în inimi scuza
Facem din cuvânt menire.
Și zidind cu argumente
Labirinturi iluzorii
Fremătăm în sentimente
Și ne-ascundem prin memorii.
Iar neliniștile toate,
Destrămate-n tâmpla nopții,
Le păstrăm pe mai departe
Fluturi albi în voia sorții.
Din lăuntru dăm la lume
Taina zbaterii nestinse
Și ne facem punte-anume
De la oameni, pân’ la vise.
Altare de lumină
Hai, primește-mă cu șoapte
În același pat de rouă
Făr’ a ști de-i zi sau noapte
Zămislind iubire nouă…
Subțiri degete pe coapse
Numărând bătăi de ornic
Vor vibra, pe clape arse,
Meteor trecând ironic.
Sărutând razele lunii
Tainice simțiri vor curge
Și-un surâs da-vom furtunii
Clipelor, să nu ne-alunge.
Prin altare de lumină
Îngerii, purtând coroane,
Ne vor absolvi de vină
Furișându-se-n icoane.
Meditativă
Și viața curge-ncet prin mine
În clipe scurte, irosite,
Iar poalele cu vise pline
Mi le răstorn pe negândite
Într-o clepsidră transparentă,
Cu gâtul strâmt de lumânare
Cernând nisipul conștientă,
Că-s doar un bob de rouă-n soare.
Cu zvârcoliri ca apa-n valuri
Și veșnice căzniri și doruri,
Mă tot izbesc de-nalte maluri
Cătând s-ajung din urmă stoluri
De pescăruși, ce vor înaltul
Și libertatea către-albastru
Pe aripi lungi purtând stigmatul
De zbor pe ape, către astru.
DESPRE AUTOR
«O româncă născută în comuna Vulturești, județul Suceava. După școala generală, am urmat cursurile Liceului Pedagogic „Vasile Lupu’’ din Iași și Facultatea de Psihologie-Pedagogie, urmând cariera didactică timp de 42 de ani. Pasiunea scrisului m-a urmărit de la o vârstă fragedă, debutul fiindu-mi la numai 15 ani, în Revista „ Învățătorul” a Liceului Pedagogic „V. Lupu”. De atunci, am tot scris… și am publicat. Într-o serie de reviste: ,,Incursiuni moldave’’, ,,Moldova literară’’, ,,Surâsul Bucovinei’’, ,,Banchetul’’, ,,Agora’’, ,,Dor de dor’’, ,,Dincolo de retină’’, în Revista româno-canadiană ,,Poezii pentru sufletul meu’’, „Argeșul”, „Săgetătorul” ș.a.
Prima dragoste… a fost o scriere în proză În spatele tăcerii, un prim volum literar, ieșit la lumină în anul 2009 la Editura Moldopress. Pe parcurs apar volumele de poezie: Scântei de gând (2015), Urme de suflet (2017), Șoapta luminii (2018), Vârtej de gând (2019). În prezent am o strânsă colaborare cu marele muzician Sabin Pautza, în vederea realizării unui volum de lieduri, pe versurile mele. De asemeni, lucrez la alte volume de versuri.
S-au pronunțat asupra operei mele: Prof. dr. Leonard Gavriliu, doamna Valentina Becart, doamna profesor Olteanu Georgeta (membru al Ligii Scriitorilor din România), Marin Moscu (membru U.S.R.), Ioan Popoiu, Dan Rotaru (membru U.S.R.), doamna Nina Gonta ș.a.», Carmen Pasat
Ce surpriza! Ce bucurie! Va multumesc din suflet!