Minus 22 de kg-Drumul învățării

În iunie 2019, la aproape 90 de kilograme și nici 46 de ani, porneam într-o nouă expediție, una începută de nenumărate ori până atunci și abandonată, din varii motive, din mers. Motive? Ecler, crispy, savarină, ciocolată cu lapte, macedonie, maioneză… Din astea! Bune, sănătoase!… Scuze! Doar bune. Nu și sănătoase!

Poate ar trebui să vă descriu o zi din viața mea, anterior acestei schimbări majore, poate vă regăsiți și vă este de folos să luați decizii. Prima masă (ora 5, 6, 7, 8…) era cafeaua în borcan de 500 de ml. Cu lapte! A doua masă (ora 10-11) cafeaua în borcan de 500 de ml. Cu lapte! Următoarea masă la ora 11.30-12.00 cu picioarele tremurânde, cu mâinile transpirate, cu toate felurile de mâncare în gând, cu o foame cât toată universitatea în care mă prindea această stare. Era de preferat să nu îmi iasă nimeni în cale în acele momente în care mă grăbeam să ajung la Patiseria Select să cumpăr nu una, ci două macedonii, nu unul, ci doua ecleruri. Eventual și un trigon cu nuci. De multe ori cardul nu nimerea fanta aparatului în mâna mea nerăbdătoare să mă hrănească… cu vai de ea hipoglicemie! Fuga prin pasaj înapoi la ore, mestecând nepoliticos, dar „sănătos” pe stradă, ditamai doamna profesoară… Următoarea masă la ora 16-17 sau chiar 20… Un meniu de 9 McNugghets la McDonald’s, un crispy, o pizza, un pui Shanghai, o plăcintă cu vișine, cu mere, cu brânză? Cu ce doriți…? Și zero mililitri de apă! A, și seara acasă, pe noptieră, tot „armamentul” din dotare: pufarine, napolitane dietetice, ciocolată dietetică, popcorn, bomboane cu rom… ce să vă mai spun? Sănătate curată!

Astăzi scriu acest text pentru acele persoane care caută poteca potrivită, căci traseul labirintic de parcurs e făcut tot de noi, în ani și ani de neglijență, indiferență, falsa convingere că „mă simt bine în pielea mea” (sau, din păcate, din motive de sănătate) și deci… ce e făcut de noi, poate fi descoperit, înțeles, acceptat cu mai mare ușurință de noi înșine.

În primul rând, trebuie să recunosc că pentru a-mi găsi forța startului, m-am agățat cu disperare de un eveniment pe care îl întrevedeam peste mai puțin de un an (ianuarie 2020) – nunta mea de argint. Așadar, am găsit un motiv deosebit de mobilizator pentru a începe. Deși… să fim serioși, găseam eu o croitoreasă curajoasă și talentată care să se bage la peste suta de kilograme să îmi facă rochia de seară… Metraje nu sunt??? Dar imaginația mea a început încet-încet să scormonească în acele locuri ale minții mele unde am obiceiul din când în când să fac ordine. Poate asta este cu adevărat salvarea vieții mele, a mea, ca om! Din timp în timp deschid sertărașe, cercetez, analizez, iau decizii, închid sertărașe, mă „spăl” și închid totul ermetic la loc. Atât de ermetic încât să nu intre nici țipenie de ispită în ea… în mintea mea.

Aproape din senin, exact când aveam mai mare nevoie, au apărut pe rând: o postare pe facebook cu o poză în care un om slăbise 9 kilograme, un număr de telefon, o întâlnire, o discuție generală, o măsurătoare, niște pereți cu imagini în care apăreau produse de la Herbalife (da, știu, vă înțeleg reacția, dar e prea târziu, citiți până la capăt), refuzul meu total și chiar brutal de a avea vreo legătură cu prafuri și alte povești… (iată!). Povești care și-au găsit loc în viața mea, povești care s-au transformat în singura cale spre reușita după care tânjeam de atâta vreme!

Au urmat șase luni în care aproape zilnic primeam informații nu despre prafuri, nu despre magie, nu despre slăbit, ci despre ceea ce în ultimii 17 ani uitasem cum se numește: alimentația sănătoasă! Alimentația normală pentru oameni normali ce își doresc și merită să trăiască o viață normală!

Și da, nouă luni în care am consumat în fiecare dimineață un shake de la Herbalife, singura mâncare pe care am acceptat-o la ora 7 dimineața, fapt nemaiîntâlnit până la 46 de ani, căci nu mâncam niciodată dimineața (poate doar când eram copil). Și au și niște ciocolățele delicioase, care, în zilele fără post merg foarte bine cu un Zuzu stors. Rezultatele la analize sunt perfecte!

Ce am învățat în șase luni (iunie-noiembrie 2019, mulțumesc antrenoarei de atunci), perioadă în care am fost în trei vacanțe, deci multe ispite:

1. Să citesc etichetele și să interpretez corect tabelul cu valorile nutriționale și toate detaliile despre produs (câți dintre noi facem asta și știm și ce să urmărim cu adevărat… cele mai mari capcane stau în acele tabele, cinstite de altfel).
2. Să raportez acele valori la nevoile mele personale.
3. Să găsesc un echilibru în triada proteină, carbohidrați, grăsime (în regimurile, dietele, încercările anterioare mi s-a recomandat zero grăsime, zero carbohidrați; nu mai vorbesc de proteina care nici nu era luată în discuție, fiind trecută la… diverse; bun, dar ce mâncăm totuși?).
4. Să alcătuiesc corect o farfurie (ale mele nu au niciodată mai puțin de 600 de grame, dar cu acel echilibru între proteină, carbohidrați, grăsime, plus orice salată, crudități etc.).
5. Am învățat că proteina nu înseamnă doar carne! Fasolea, lintea, mazărea, tofu sunt surse prețioase de proteină (în urmă cu un an aș fi râs cu poftă dacă auzeam că trebuie să mănânc ceva din toate astea; când acasă la mama, copil fiind, se găteau fasole cu diverse… mie mi se pregătea altceva…).
6. Am învățat că după ora 16 nu este bine să mănânci carne (carnea staționează în corp zile în șir, intră în putrefacție, se elimină greu, păstrează toxinele pentru mai mult timp în corp etc. etc.; nu știam de ce după un grătar cu mici și pulpe dezosate… stropite cu puțin roze nu puteam adormi sau somnul mi-era complet dat peste cap!).
7. Am învățat că ultima masă e la ora 19, prima la ora 7.00.
8. Am învățat că peștele, sursă importantă de proteină trebuie ales cu grijă (să nu fie gras), pregătit oricum numai nu prăjit.
9. Am învățat că dacă mănânc carne, aceasta nu trebuie să depășească măsura a jumătate din palmă, iar dacă mănânc pește acesta poate fi cât palma întreagă.
10. Am învățat că proteina animală trebuie consumată mai rar, de maxim două ori pe săptămână, dar iaurtul cu puțină grăsime poate fi consumat chiar zilnic (dacă nu postiți).
11. Am învățat că povestea cu soia care e modificată genetic, cancerigenă, ucigătoare nu e doar un mit (de aceea trebuie să citiți eticheta pe care să scrie clar că e nemodificată genetic; iată, ne întoarcem la punctul 1). Însă soia este o plantă minune, incredibil de sănătoasă, sățioasă, dă energie și masă musculară. Despre ea găsiți informații științifice pe net.
12. Am învățat să nu fac foamea.
13. Am învățat să respect cele cinci (5!!!) mese la interval de trei ore.
14. Am învățat să descopăr alternative sănătoase la obiceiurile vechi, nesănătoase
15. Am învățat să fac sport. Măcar de două ori pe săptămână câte 30 de minute. E mult?
16. Am învățat să beau apă.
17. Am învățat să renunț.
18. Am învățat să accept.

Așa am reușit eu.

De trei luni mă mențin la minus 22 de kilograme. Shake consum doar în zilele de post, miercurea și vinerea, uneori apelez la cele din Lidl. Sunt împăcată cu mine și da, mă simt bine în pielea mea. Abia acum. Port hainele fiicei mele, alerg, fac activități pe care altădată le făcea, de nevoie, altcineva.

Și încă ceva: inima mea, cu ablație făcută în ianuarie 2018, nu mai dă rateuri. La 90 de kilograme sau la peste sută… nu știu cum s-ar fi comportat.