Coronamusic – One Note Samba, Antonio Carlos Jobim

Bossanova One Note Samba (Samba de uma nota so) a fost scrisă de Antonio Carlos Jobim, iar versurile aparțin lui Newton Mendonca în limba portugheză şi Jobim în limba engleză.

După cum titlul sugerează, melodia se desfășoară pe succesiunea obsesivă a uneia și aceleiași note, fa, în prima parte a lucrării și apoi sib (intervalul de cvartă perfectă ascendentă ce va marca scriitura). În nenumărate variante, piesa a fost abordată de muzicieni vocaliști consacrați precum Ella Fitzgerald, Al Jarreau, Stacey Kent ș.a., dar și instrumentiști renumiți de jazz.

Evident, Astrud Gilberto, cântareaţă şi compozitoare de samba şi bossanova cunoscută mai ales pentru The Girl from Ipanema propune textul original în limba portugheză, o limbă de o deosebită frumusețe și expresivitate. Întâlnirea cu saxofonistul Stan Getz şi cu chitaristul, pianistul şi compozitorul Antonio Carlos Jobim avea să îi aducă recunoaşterea mondială ca interpret vocal de bossanova, odată cu premiul Grammy în 1965. Emisia vocală rafinată, mai mult şoptită, ingenua apariţie, fac din Astrud Gilberto model de eleganţă muzicală.

Alăturat ritmului de samba-bossanova cu lovitura bețelor pe marginea metalică a premierului și figurațiile armonice pregnante ale chitarei, precum și intervențiile saxofonului sub formă de contramelodii, improvizație sau punctări ritmico-melodice, discursul muzical capătă un contur exotic, rafinat, bine ancorat în trăsăturile muzicii de jazz ale anilor ’60-65, într-un puternic caracter tradițional al muzicii braziliene.

Prezența saxofonistului Stan Getz și a chitaristului Jõao Gilberto în formula instrumentală de acompaniament conferă concertului din 1964 o valoare inestimabilă în istoria jazzului universal.

În comentariile de mai jos voi prezenta o viziune personală asupra abordării acestei lucrări, gândindu-mă la recitalul de jazz pe care l-am susținut împreună cu muzicienii: Cristian Gârlea – pian, Iulian Pavelescu – chitară, Adrian Trufia – chitară bas și Constantin Stavrat – tobe.

Al Jarreau reprezintă un reper pentru soliștii de jazz. Acuratețea intonațională, inovația improvizatorică și tehnica vocală desăvârșită îl recomandă ca fiind unul dintre cei mai importanți muzicieni de jazz din toate timpurile. Astfel, inspirându-ne din varianta propusă de muzician pe albumul Al Jarreau, Live at Bijou, 1965, introducerea am prezentat-o în două ipostaze: mai întâi instrumentală, iar mai apoi vocal-instrumentală (vocea descrie o melodie improvizată pe discursul armonic din introducerea instrumentală). De asemenea, am apelat la o diversitate a tempoului de la bossanova, lentă în introducere, dublarea tempoului pe prima perioadă a lucrării, ca mai apoi, pe cea de-a doua perioadă să se revină la tempoul inițial.

Melodia a cunoscut variații multiple față de partitură prin inversarea diferitelor intervale, aducerea altora noi, punctări ritmice pe anumite note, augmentări și diminuări ritmice. Improvizația vocală a fost construită prin exploatarea a aproape trei octave, combinând registrul de cap cu cel de piept, folosind tehnica respirației costodiafragmatice și, din când în când, tehnica emisiei sonore de tip bel canto.

Din punct de vedere stilistic, având în vedere tendința întregului grup de a cânta cu groove (o anumită formulă ritmică susținută, dar și sonoritățile rezultate prin alăturarea tobei electronice cu chitara electrică, basul electric și a tonului de pian Rhodes) a fost creată, în ansamblu, o ipostază vocal-instrumentală funk în care contratimpii sunt accentuați, expresivitatea capătă valențe mai aspre, atacurile sunt uneori bruște pe anumite sunete sau acorduri etc.

Dintre particularitățile de scriitură, dacă privim partitura (una dintre variante), observăm linii melodice simple, fără salturi intervalice mai mari de cvartă perfectă, interval care se impune de fapt şi în tratarea armonică a lucrării. Melodia se desfăşoară pe o singură notă, fa, transpusă în jumătatea a doua a primei părti cu o cvartă perfectă ascendent pe si bemol, iar la revenire, cu o cvartă perfectă descendentă. Pregnanţa formulei ritmice în linia melodică observată în debutul anacruzic în măsura de 4/4, pe pătrime urmată de optime, iar în interiorul măsurii complete apare înşiruirea de pătrime, trei optimi, pătrime, optime, legată de pătrimea cu punct din următoarea măsură; din punct de vedere vocal această formulă ritmică presupune o bună cunoaştere a ritmicii braziliene, de aceasta depinzând versificaţia, accentele, frazarea. Mai observăm sugerarea unui tempo mare ♪=218, prezența unor secvenţe armonice de cvarte în alternanţa major-minor.

În prima parte (perioadă) a lucrării observăm cum pe o singură notă putem broda diferite armonii ce se substituie notei din sopran, care rămâne aceeaşi. Apoi apar alternări de armonii aflate la o distanţă de cvartă perfectă, ce încep în major şi se termină în minor, element de o deosebită expresivitate în muzica de jazz (şi nu numai).

Una dintre cele mai frumoase și mai prezente bossanove în repertoriul de jazz din lume, One Note Samba invită la iubire, ca miez, nucleu al veșnicelor întoarceri, iertări, reînceputuri, dragostea, în forma ei pură.