Invitatul meu de astăzi este un tânăr frumos, talentat, spiritual, muncitor. Vine din Republica Moldova, loc din care răsar mereu oameni plini de har, deosebit de înzestrați și cu dorință uriașă de a reuși. Nu de puține ori, în calitatea mea de dascăl, solist vocal, spectator, am avut revelații pe măsura aparițiilor lor. Fie că vorbim de muzicieni, actori, dansatori, scriitori sau compozitori, din ei pare să se reverse în mod miraculos un mănunchi de sentimente ce îmbină tumultul unei istorii zdruncinate, cu liniștea unui apus rural în sunet de clopot… Cu miros de iarbă crudă, a pace, prietenie, iubire.
Cătălin Apostol este absolvent al Liceului de muzică „Victor Brauner” din Piatra Neamț, clasa profesor Olguța Toma. Drumul său din Fălești-Pruteni, Republica Moldova și până în Iași e lung. Nu sunt de parcurs doar 50 de km, așa cum aflăm de pe hartă. Harta lui Cătălin Apostol e una desenată cu propriul destin, grație unei vocații pe care o urmează de când se știe pe lume: muzica. O călătorie personală ce a traversat orașe precum Târgu Mureș, Piatra Neamț, Bacău, București, Craiova, cu destinația actuală (dar nu finală), Iași.
Deși a studiat canto clasic doar doi ani, Cătălin Apostol a reușit să impresioneze jurii de specialitate la toate concursurile și olimpiadele la care a participat, obținând numeroase premii I și nu mai puțin de trei trofee la competiții unde concurenții aveau chiar și patru ani de studiu.
La ce vârstă ai început să studiezi muzică, unde şi cu cine?
De la vârsta de 6 ani am început să cânt, dar practic totul a început de când aveam 10 ani, atunci când am avut ocazia să păşesc pragul Școlii de muzică din oraşul Făleşti, Republica Moldova, la clasa profesorului de acordeon Oleg Matcovschi, cel care a fost primul om care m-a îndrumat pe această cale, a muzicii, pentru ca mai târziu, tot în cadrul şcolii de muzică, să îi am ca profesori pe Arap Ludmila şi Bulgaru Valentina.
De ce acordeonul? Știu că este o tradiție în Republica Moldova de a studia mai întâi instrumente specifice unei orchestre de muzică populară, dar la tine ce a fost?
Acordeonul a fost la început înstrumentul ales de părinţii mei, nu am ales eu, eu nu aveam preferinţe atunci, dar pot spune că după prima oră de acordeon am început să îl iubesc. A fost prima oară când am avut ocazia să savurez melodii ale compozitorilor A. Piazzolla, S. Rahmaninov, I.S. Bach, D. Scarlatti etc., interpretate cu mare grijă şi profesionalism de cel care urma să îmi devină primul meu profesor de muzică. Am început să îndrăgesc şi compozitorii populari români: V. Pandelescu, M. Budală. Ş. Tudorache, Isidor Rusu etc. De altfel, Isidor Rusu a fost un mare pilon în dezvolatrea mea muzicală; a fost persoana care m-a îndrumat şi de la care am început să simt muzica, având norocul să fiu trei ani la clasa dumnealui, odată cu sosirea mea în România
Cum ai ajuns ca după mulți ani de studiu al acordeonului cu rezultate remarcabile, să fii nu doar elev la clasa de Canto, ci chiar unul dintre cei mai buni soliști?
Canto? Aveam o dorinţă de mic de care nu puteam să uit. Fiind repartizat în Târgu Mureş la Liceul Vocaţional de Arte am început să fac primele mele ore de canto care au fost atât de puţine încât le pot număra pe degetele unei singure mâini. Era ceva, ceva care nu îmi permitea să continui fiind nevoit să renunţ şi să încep din nou acordeonul, la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra Neamţ. Ajuns aici aveam o singură dorinţă: să pot face canto secundar, însă a trebuit să aştept doi ani pentru a începe acest lucru. După prima oră de canto am început să iubesc muzica clasică, am trecut într-o lume diferită, am început să iubesc ceea ce fac, am început să ascult ore în şir operă şi să adorm cu ea pe fundal. Nu era posibil să fac canto, sunt sigur de asta, dacă nu o întâlneam pe doamna profesoară Olguţa Toma (sau cum prefer eu să îi spun „Profa dă vis”, o glumă pe care o folosim des și care devine de fapt foarte serioasă pentru că eu chiar cred că ea m-a ajutat enorm să îmi împlinesc visul). Fără ea nu aș fi putut să intru în esenţa muzicii clasice. Recunosc, m-am îndrăgostit mai întâi de ea şi apoi de canto clasic. M-am îndrăgostit de felul ei de a fi, de ea ca persoană, de caracterul ei, de gândirea ei etc. Și apoi a fost muzica vocală la nivel de performanță.
Apreciez enorm oamenii care nu-și uită mentorii…
Doamna profesoară Olguţa Toma este persoana care mi-a dat importanţă şi, muncind extrem de mult cu mine, mi-a dat şi valoare. Pentru că am avut visuri mari! Puternice! Și norocul de a avea lângă mine o persoană puternică care m-a ajutat şi m-a susţinut şi mă susţine în contiunuare pentru a ajunge unde mi-am propus. La ea am auzit primele laude din viaţa mea şi asta m-a motivat extrem de mult să continui şi să lupt, chiar şi în momentele în care îmi era greu să merg mai departe. Datorită muncii ei! La început, din puținul ei timp liber, făcea cu mine ore suplimentare până seara târziu. Am reuşit alături de ea să ajung să trec peste multe bariere pe care le aveam în cap, ajungând la doar un an şi jumătate de canto să obțin multe Premii I, trofee etc.. Într-un cuvânt ea e OMUL, profesionistul care m-a învăţat cum să pun dragoste în tot ceea ce fac, de la ea am învățat că toate barierele sunt fictive, doar în capul meu. Ea mi-a fost mai mult decât o profesoară! Cred că rămâne o prietenă, o bună prietenă, care m-a ajutat în toate problemele mele întâlnite, chiar şi în afara şcolii, situații care mă depăşeau în tot acel timp cât am fost elevul ei și chiar şi acum. Ea e persoana căreia îi mulţumesc pentru ce sunt acum şi pentru ceea ce voi deveni…
Și desigur, inegalabilul pianist corepetitor Adrian Stroici!
Și iată, drumurile te-au adus la Iași!
Da, sunt bucuros să fiu din acest an student al Conservatorului din Iaşi, la clasei doamnei profesor Cristina Simionescu!
Din întâlnirile tale reale sau virtuale în audiții sau vizionări, ce personalităţi din lumea artistică te-au impresionat şi prin ce?
De-a lungul timpului m-au impresionat o mulţime de voci extrem de armonioase care m-au fascinat prin fineţe şi rafinament, prezenţă scenică remarcabilă şi iubirea care o depun în ceea ce fac, printre care: Ildar Abdrazakov, Kurt Moll, Franz Josef Selig, Nicolai Ghiaurov, Dimitri Hvorostovsky, Anna Netrebko, Aida Garifullina, Javier Camarena.
Ai un solist preferat?
Jongmin Park prim solist al Operei de Stat din Viena care cântă şi mă încântă toată ziua cu piesele lui, o personalitate care parcă îmi dă ocazia să mă regăsesc în vocea domniei sale şi care îmi este ca model în dezvoltarea mea artistică, fără de care e imposibil să adorm până nu ascult câte ceva din interpretările lui.
Dacă ar fi să desenezi un tablou despre locul preferat, cum ar arăta acesta?
Neapărat ar fi o sală de operă cum ar fi Teatro Colón, Teatro alla Scala, Metropolitan Opera, chiar dacă nu am ajuns nici măcar în calitate de vizitator sau spectator, acesta e visul meu, spre asta tind, să pot vedea cu ochii mei tabloul şi să fixex vizual momentul unei săli pline, cu mine pe scenă…
Ce părere ai despre concursurile de muzică vocală din România?
Ca orice persoană care încercă să ajungă pe cele mai mari scene din lume, pot spune că concursurile de muzică vocală din România sunt extrem de binevenite, ele îţi dau ocazia de a demonstra lumii roadele muncii tale, numai aşa poţi arăta că într-adevăr munceşti, pentru a fi în faţa numeroșilor spectatori care te apreciază şi te motivează pentru a continua. Chiar dacă munceşti zile în şir şi te prezinţi doar 5-10 minute pe scena unui concurs, atunci e cel mai oportun moment pentru a te promova! De aceea încerc să mă prezint la cât mai multe concursuri care îmi dau această ocazie.
Ce diferenţe sunt între şcoala de muzică din Republica Moldova şi România?
Practic, din propria mea experienţă, şcoala de muzică din Republica Moldova este un pic rusificată, majoritatea cărţilor de muzică sunt în limba rusă şi foarte vechi deoarece nu se mai produc cărţi noi. O mare parte a profesorilor sunt de origine rusă sau vorbesc doar limba rusă, încercând să vorbească stâlcit limba română. Ceea ce ţine de muzica vocală clasică, aceasta este foarte puţin abordată de tineri; majoritatea încearcă să se formeze în afara ţării. În România eu văd un viitor în muzica clasică. Cultura are mari influenţe occidentale și de asta am ales să fiu aici şi să mă formez aici.
You must be logged in to post a comment.