„Dacă muzica e hrana iubirii, continuă să cânţi” este una din celebrele replici scrise de William Shakespeare (A douăsprezecea noapte, Actul I, Scena 1). Asemenea vorbelor marelui poet şi dramaturg, mulţi muzicieni şi-au urmat calea din dorinţa conştientă sau nu de a-şi hrăni sufletul, fiinţa, iubirea.
Raluca Zaharia semnează o pagină din istoria muzicii ieşene şi româneşti, deocamdată de doar 7 ani, dar fără îndoială vor urma şi alţii, la fel de plini de realizări, pe scena uneia dintre cele mai importante instituţii de cultură din România, Opera Naţională Română din Iaşi, ca dirijor al Corului de copii „Juniorii Operei”.
Muzician ales, spirit de lider, suflet de mamă ce-şi adoră propriii copii şi pe cei din cor, dirijoarea Raluca Zaharia ţine în mână zeci de năzdrăvani. Cu ei construieşte fragmente din lucrări muzicale ce necesită cor de copii, de la Tosca la Sunetul Muzicii, Boema, Carmensau Spărgătorul de nuci şi altele. Pare să nu obosească niciodată, iar dragostea pentru corul de copii o ajută să pătrundă dincolo de partitură, dincolo de decor, recuzită, orchestră, până în cel mai mic colţişor de suflet al fiecărui copil, reuşind să identifice în fiecare putinţa, dorinţa, poate chiar calea…
Am putea spune că Raluca Zaharia este o tânără model, atribut pe care şi l-a însuşit încetul cu încetul, pornind de la anii de liceu şi de facultate unde a strălucit, până în zilele noastre ca dirijoare, soţie şi mamă. Un astfel de om, trebuie să rămână aici, acasă, în România, motivată şi de aprecierea şi reunoaşterea ce vin din partea noastră, a tuturor!
Eşti, mai întâi, flautistă, lucru mai puţin cunoscut de ieşeni. Ai terminat la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” în 2005 ca interpret… Ne poţi povesti câte puţin din ceea ce însemnat pentru tine studiul unui instrument atât de gingaş, atât de expresiv precum flautul?
A fost o perioadă foarte frumoasă a copilăriei și adolescenței mele, perioadă în care m-am format ca interpret. Am fost la clasa domnului profesor Dumitru Cristache, cel care i-a format pe majoritatea profesorilor și instrumentiștilor artiști flautiști ieșeni. Orele cu dumnealui erau complexe, pentru că, pe lângă tainele cântului instrumental, discutam și despre Istoria Muzicii, despre Teoria Muzicii, Forme Muzicale, Armonie. Îi sunt recunoscătoare pentru că mi-a insuflat rigoarea studiului, seriozitatea, cercetarea și analiza cu care trebuie abordată o partitură, pasiunea pentru Artă.
Ai absolvit specializarea Dirijat cor academic la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi. Cum de nu ai continuat studiul flautului? A fost cumva începutul unui nou drum în viaţă, acela de dirijor?
Eu am venit la Liceul de Artă „Octav Băncilă” în clasa a V-a, dar eram foarte bine pregătită la matematică, iar drumul meu ar fi fost către Liceul de Informatică, având membri ai familiei care activau în domeniu. În anii de liceu, am vrut să mă reprofilez, să mă îndrept către filologie, dar am intrat prima la flaut, la admiterea pentru clasa a IX-a, așa că am continuat. Imposibilitatea de a-mi cumpăra un instrument propriu de bună calitate, m-a făcut să mă îndepărtez de flaut, pentru că intrumentul pe care îl aveam de la școală era foarte vechi, greu de manevrat. Asta a dus la acumularea de frustrări, culminând cu dorința de a mă reprofila complet, alegând după anii de liceu să urmez Academia de Ştiinţe Economice. Dar doamna profesor Maria Georgeta Popescu m-a încurajat să continui, amintindu-mi că eram un elev cu note maxime la materiile de specialitate.
Dirijatul m-a chemat și nu eu pe el. În timpul anilor de liceu, doamna prof.univ.dr. Luminița Duțică mi-a menționat că am spirit de lider, căci eu eram cea care organiza serbările, mobilizam colegii, fixam repetiții și lucram cu ei.
La clasa de Dirijat Cor Academic a domnului profesor Nicolae Gâscă am ajuns în urma unei admiteri, după primul an de Conservator, eu fiind singura aleasă dintre concurenți. Satisfacțiile au venit imediat, căci, studioasă din fire, învățam în avans toate caietele de dirijat și partiturile pe care le abordam la clasa de dirijat și la Corala Cantores Amicitiae.
Există oameni care au influenţat decisiv alegerile tale şi ceea ce faci astăzi?
Deja am menționat patru persoane, domnul profesor Dumitru Cristache, doamna profesor Maria Georgeta Popescu, doamna prof.univ.dr. Luminița Duțică, domnul profesor Nicolae Gâscă. Dar trebuie să mai menționez trei persoane dragi mie care mi-au fost alături în momentele cheie ale parcursului meu. În clasa a III-a, persoanele care m-au descoperit la Palatul Copiilor, care m-au încurajat și care mi-au confirmat că realizările mele merg într-o direcție propice domeniului artistic sunt doamnele profesoare Cristina Cozma și Anca Apetroaiei. Iar cea care mi-a deschis ochii în ceea ce privește copiii este doamna Crina Sandu, cea care a organizat ani la rând tabere pentru copii, cea care m-a direcționat către lucrul cu copiii și care mi-a zis că am o ușurință aparte în a capta atenția copiilor și a o menţine pe termen lung.
Le mulțumesc tuturor! Tuturor le sunt recunoscătoare!
Din 2011 eşti dirijorul Corului de copii „Juniorii Operei” de la Opera Naţională Română din Iaşi. O activitate pe cât de nobilă, pe atât de dificilă, o responsabilitate imensă nu doar în relaţia cu instituţia, cu publicul, cât mai ales în relaţia cu cei ce vor purta cu ei pentru totdeauna amprenta dirijoarei Raluca Zaharia: copiii. Cum este pentru tine această activitate?
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a deschis acest drum – să fiu înconjurată de copii, de inocența și gingășia lor. Simt, zi de zi, că se creează un schimb reciproc. Eu le ofer din cunoștințele mele muzicale, îi responsabilizez, le insuflu o conduită umană și artistică, iar ei mă răsplătesc prin sinceritatea lor, cu îmbrățișările, zâmbetele și privirile lor calde. Doamna manager Beatrice Rancea mi-a oferit șansa de a înființa acest cor, pe care îl avea prevăzut în proiectul dumneaei. Suntem la a opta stagiune, au fost peste 400 de membri în acest cor, i-am văzut cât de frumos au crescut și s-au format.
Este solicitant, căci ei sunt 93, iar eu doar una, dar cu disciplină și multă dragoste, muncim împreună pentru rezultatul reprezentațiilor și îi apreciez enorm pentru devotamentul și pasiunea pentru muzică, scenă, artiști. În acest cor cresc iubitori de Artă. De părinți, ce să spun? Sunt foarte înțelegători, implicați și avem o relație specială, căci scopul acestei activități este unul uman, real, palpabil. Toată magia de pe scenă se creează cu oameni, cu sentimente, cu iubire, cu răbdare, cu înțelegere, cu iertare.
Aveţi deja multe spectacole în care Corul de copii „Juniorii Operei” s-a impus ca parte consistentă în distribuţie şi discurs artistic. Care sunt acestea şi ce urmează?
Pentru cei care nu știu, înființarea unui cor de copii într-o instituție de operă este necesară datorită paginilor muzicale dedicate vocilor de copii. Georges Bizet a compus în opera Carmen, celebrul La Garde montante, din actul întâi, special pentru copii. Ei cântă și în actul final, în corul Les Voici – au portativul lor pe partitură. Puccini a folosit timbrul copiilor și pentru intervenții solistice, dar și în ansamblul coral. Boema este cea mai dificilă partitură, căci e ca un joc de domino între replicile copiilor, ale soliștilor, ale corului de adulți și ale orchestrei. Ratează cineva o replică?! – se poate da totul peste cap.
Tosca este un titlu pe care îl îndrăgesc în mod special, pentru că marchează debutul meu ca dirijor de cor de copii, în cadrul Operei din Iași. La finalul lunii septembrie 2011 am avut preselecțiile pentru înființarea corului, iar pe 10 octombrie, copiii deja cântau la repetițiile premergătoare spectacolului Tosca.
Alte titluri în care cântă sunt opera Paiațe de Ruggiero Leoncavallo, spectacolul Troienele, cantata Carmina Burana de Carl Orff, baletul Spărgătorul de nuci, îndrăgitul musical Sunetul Muzicii de Richard Rodgers. De asemenea, copiii sunt prezenți în Aida, Cavalleria Rusticana, gale, recitaluri, concerte, evenimente caritabile etc.
Ce urmează? Opera Ecaterina Teodoroiu de Emil Lerescu, ale cărei premiere vor avea loc la acest sfârșit de săptămână, pe 7 și 8 decembrie 2018. Evenimentul marchează Anul Centenarului Marii Uniri. Premiera a avut loc în 1971 pe scena Operei din București, muzica fiind una de factură contemporană, cu un grad de dificultate ridicat, nu doar pentru copii. Vă invităm să vedeți cum se achită copiii de această sarcină (cu succes!).
Răspunzi adesea la solicitările venite din partea organizatorilor de evenimente caritabile. Nu ţi-e uşor… Ai de mobilizat o „armată” de copii şi, cumva, indirect şi de părinţi. Ce reacţii au copiii, dar părinţii? Sunt săritori oamenii de lângă noi? Avem noi cultul dăruirii necondiţionate?
Când îmi sună telefonul și suntem invitați la evenimente caritabile, răspund mereu afirmativ. Copiilor le face multă plăcere să apară în public și iubesc să le fie apreciate munca și talentul. În cadrul acestor evenimente ne simțim și mai aproape de public. Părinții ne-au susținut mereu și, repet, chiar am o relație specială cu ei.
Deși am doar 32 de ani am cunoscut, până acum, foarte mulți oameni frumoși, implicați, care merg, ca și mine, pe principiul „culegi ceea ce semeni”. Deci da, avem cultul dăruirii necondiționate.
Eşti unul dintre fondatorii Festivalului Alternativ de Creativitate – KreativIs. Nu ştiu dacă mesajul acestui festival s-a făcut bine înţeles şi mai ales dacă a ajuns unde trebuie. Deja vă pregătiţi de o gală. Ce este concret acest festival, cum au decurs înscrierile, câte secţiuni are, câţi înscrişi sunt până acum, care sunt premiile (dacă ele există) şi ce se doreşte pe viitor?
Ideea Kre@tivIs îi aparține doamnei Maura Anghel, redactor la Ziarul Evenimentul. Dumneaei m-a cooptat și am răspuns afirmativ invitației de a juriza la secțiunea Muzică și de a ajuta la organizarea evenimentului care se desfășoară în perioada 7-9 decembrie. Este un proiect foarte frumos, de suflet.
Ideea este ca ieșenii noștri, oameni talentați și pasionaţi, să aibă curajul de a depăși temerile de a-și expune talentele artistice în public. De câte ori mi-a spus mama mea că nu a mai cântat pe scenă de aproape jumătate de secol…
Scopul festivalului este de a încuraja copiii, tinerii şi adulții de a-și prezenta rezultatele palpabile ale pasiunilor lor, nouă, celorlalți ieșeni. Pentru că știu că suntem iubitori de frumos. Nu e o competiție, ci doar o etalare a visurilor noastre. De aceea sunt atât de multe secțiuni – Scriere Creativă, Robotică, Design Vestimentar, Muzică, Teatru, Pictură, Dans Contemporan, Regenerare Urbană. Am încercat să le cuprindem pe toate. Evenimentele din viețile noastre se realizează cu oameni, pentru oameni, așa că, haideți!
Veniți vineri, 7 decembrie, ora 17 la Palas Mall, în Atrium, pentru a-i susține pe participanții secțiunilor Teatru, Design Vestimentar, Dans, Regenerare Urbană.
Sâmbătă, 8 decembrie, ora 12, la Ateneu, la vernisajul participanților de la secţiunea Pictură. Iar de la ora 15, la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, să îi încurajăm pe participanții secțiunii Muzică. Premiul la secțiunea Muzică constă într-o înregistrare a melodiei câștigătorului, premiu oferit de Studioul de înregistrări Vibe.
Tot la BCU, duminică, 9 decembrie, ora 15, vă invităm la workshopul handmade, iar de la ora 16, rămâneți alături de noi la Gala Kre@tivIs.
Ai o familie minunată. Două fetiţe superbe şi un soţ artist, remarcabil artist, care îţi sunt mereu alături. Eva e dintotdeauna cu tine pe scenă şi cred că şi Iris Maria. O familie de artişti am putea spune, de la mic la mare… Vă calcă fetele pe urme?
Calcă, nu calcă, Eva este prezentă la repetițiile noastre, dar spre surprinderea noastră, ea are o aplecare către artele vizuale. Ar sta ore în șir pentru a-și termina un desen sau o pictură. Este mereu atentă la detalii. Mai degrabă Iris, care are doar 10 luni, se duce în fiecare zi la pian și apasă claviatura. Încercăm să le îndemnăm să-și descopere propriile pasiuni, căci dragoste cu forța nu se poate nici în Artă.
Mai avem un pic şi vom poposi în prag de Crăciun şi An nou. Aveţi ceva pregătit? Unde vă putem vedea?
Ziua de 11 decembrie va da startul evenimentelor la care suntem invitaţi să colindăm, iar publicul larg ne poate asculta pe 22 decembrie, de la ora 18.30, la BCU, într-un Concert de colinde, alături de soliștii Operei Naționale Române Iași. Apoi, îl așteptăm pe Moș Crăciun pe 23 și 24 decembrie, pe scena Operei ieșene, alături de soliștii, corul și orchestra instituției.
Sursa foto: arhiva personală a Ralucăi Zaharia
You must be logged in to post a comment.