Elevă în clasa a XI a la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, Mădălina Ivancia este un exemplu de voință, seriozitate și modestie. A început studiul viorii la vârsta de 6 ani, anunțând încă de atunci un talent cu totul aparte, dar și o vădită deschidere spre studiu, atuuri ce aveau să îi aducă de-a lungul anilor numeroase premii la concursuri de interpretare instrumentală, aplauze și aprecieri din partea publicului și a criticii de specialitate. Probabil că în cazul ei se poate vorbi despre moștenire genetică, dacă privim o parte din rădăcinile din care ea a răsărit: bunicul de pe mamă, Nicolai Scripcariu, oboist în Orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iași; bunicul de pe tată, Crăciun Ivancia, se ocupă tot cu muzica; tatăl, Marius Ivancia, este clarinetist în Orchestra Whurt – Germania; mama, Carmen Ivancia Scripcariu predă vioară la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași; surorile mamei sunt violoniste (Cristina Scripcariu Vlădilă, la Vlaamse Opera din Belgia, iar cealaltă, Doina Scripcariu este profesoară de vioară la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”). Vlad, fratele Mădălinei studiază violocelul, iar verișorul ei, Christian Vlădilă este instrumentist, violoncelist, actualmente el studiază în Germania pentru a absolvi cursurile de masterat.
Dintre premiile obținute de tânăra violonistă Mădălina Ivancia, enumerăm doar câteva, lista fiind una foarte lungă: Premiul I la Concursul Național de Interpretare Instrumentală Lira de Aur, Suceava (mai multe ediții), Premiul I la Concursul Internațional Musycal South Palmira, Ucraina, Premiul I la Concursul Internațional de vioară Josef Brandeisz, Premiul I la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală (ani la rând), Premiul pentru Excelență în cadrul Galei Excelsior, Premiul al II lea la Concursul Internațional de Interpretare Cornelia Bronzetti, Premiul al II lea la Concursul Internațional de Interpretare Muzicală Eugen Coca, Republica Moldova, Premiul pentru Cea mai bună interpretare la același concurs și multe altele! A participat la cursuri de măiestrie susținute de muzicieni de renume precum Mihaela Martin, Liviu Câșleanu, Galina Buinovski, Herwig Zack și Eugen Sârbu. A susținut recitaluri și concerte la Ateneul Român, în Piața George Enescu din București, la Colegiul de Muzică „George Enescu”, precum și cu filarmonicile din Galați, Bacău, Ploiești, Chișinău etc.
În materialul de astăzi, Mădălina vine cu puritatea specifică vârstei, dar și cu maturitatea căpătată în ani de studiu și întâlniri cu publicul.
Citind CV ul pe care mi l-ai trimis se poate observa apetența ta către podium. Premii peste premii, mai ales Premiul I sau Marele Premiu. Cum reușești să fii mereu prima atât în studiul viorii, cât și la cultură generală, unde obții an de an Premiul I?
Răspunsul este unul foarte simplu: prin muncă și dedicație. Este deosebit de important să-ți placă ceea ce faci. Chiar dacă această concepție pare un clișeu, din punctul meu de vedere, ea reprezintă formula convențională a succesului.
Până acum ai urmat un traseu constant ascendent în pregătirea ta profesională. Ai început cu Suceava, apoi Bacău, Ploiești, Tulcea, Piatra Neamț, Sibiu etc. și ai continuat cu Franța, Belgia, Republica Moldova, Ucraina, în concursuri, recitaluri, concerte, masterclass. Ce înseamnă toate aceste experiențe pentru tine?
Toate experiențele pe care am avut ocazia să le trăiesc au o importanță deosebită în evoluția mea pentru că m-au ajutat să ajung la nivelul la care sunt în prezent, fie că mă refer la concursurile la care am participat sau la concertele și recitalurile pe care le-am susținut de-a lungul timpului. Din fiecare apariție pe scenă am învățat câte ceva. Astfel am descoperit și mi-am dezvoltat dorința de a cânta și de a împărtăși publicului o paletă vastă și complexă de sentimente, stări și trăiri prin muzica pe care o cânt.
Ascultându-te recent, cu ocazia recitalului pe care l-ai susținut la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, m-am gândit că, dacă ar fi fost doar audiție fără să te fi văzut, aș fi fost tentată să spun că la vioară cântă un om matur, cu o gândire muzicală profundă, cu o stăpânire temeinică a unui limbaj muzical de o complexitate covârșitoare! George Enescu nu e deloc la îndemâna multor muzicieni… Ce te apropie de Enescu?
Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase…Într-adevăr, George Enescu nu este un compozitor la îndemâna tuturor deoarece acesta realizează în lucrările sale un cumul de imagini, stări și idei filosofice greu de redat, inspirate din folclorul românesc printr-o scriitură minuțios detaliată sub aspectul indicațiilor tehnice și expresive. Sonata a III-a op.25 pentru pian și vioară este o lucrare deosebită de care eu m-am apropiat foarte mult și în care mă regăsesc. În această lucrare, Enescu își descrie dorul și melancolia față de meleagurile natale. Sunt creionate stări și sentimente complexe, precum tristețea sau nostalgia. Am reușit să interpretez bine această sonată mai ales datorită profesoarei mele care m-a făcut să o înțeleg, să o aprofundez din toate punctele de vedere, de la agogică până la termenii complecși de expresivitate. Mi-a explicat în detaliu cu deosebită răbdare și profesionalism fiecare parte a acestei lucrări și, deci, dumneaei îi datorez acest merit.
Dacă ar fi să te uiți în urmă, chiar și pentru câteva clipe, cât de greu a fost să rămâi printre cei mai buni?
Nu este greu deloc să mă mențin la nivelul ridicat pe care îl am, datorită faptului că evoluția mea se produce prin constanță, muncă și pasiune. Aceste eforturi (dacă pot să le numesc așa, pentru că în realitate nu le simt ca fiind o povară) dau roade și cu atât mai mult, nu numai că mă mențin printre cei mai buni, dar mă și stimulează să îmi depășesc propriile limite.
În afară de familie, cine este în spatele tinerei violoniste Mădălina Ivancia în drumul ei către performanță?
Doamna prof.univ.dr. Elena Ovănescu-Pîrvu. Ea este persoana care m-a ajutat și m-a format ca violonist. Lucrez cu dumneaei de la vârsta de 6 ani și reprezintă pentru mine cea mai importantă și deosebită ființă pe care am cunoscut-o și cu care am onoarea și plăcerea să studiez. Este un profesor extraordinar care datorită renumelui său nu mai necesită descrieri din partea mea… Profesoarei mele îi datorez tot ceea ce sunt și îi mulțumesc din suflet pentru răbdare și sprijinul acordat de-a lungul timpului. Doamna profesoară este, de asemenea, o personalitate-model după care mă ghidez nu numai din punct de vedere violonistic, ci și ca om, deoarece dumneaei m-a învățat că prin răbdare și încredere poți ajunge unde îți dorești.
Ești în clasa a XI a. Către ce te îndrepți? Unde te vezi peste 5 ani?
Este mult să mă gândesc ce voi face peste 5 ani. Cert e că voi cânta la vioară cu aceeași plăcere și dăruire ca până acum.
You must be logged in to post a comment.